Fructul tineretii vesnice - ZMEURA

Scurt istoric
In prezent, sunt cunoscute nu mai putin de 10 specii de zmeura, care au la randul lor cateva zeci de varietati fiecare, insa cea mai cunoscuta este Rubus idaeus, numita si zmeura europeana sau zmeura euro-asiatica, din care se pare ca deriva majoritatea celorlalte specii. Zmeura europeana creste spontan si la noi in tara, iar dovezile arheologice au aratat ca era consumata si, posibil, folosita si in scopuri terapeutice, inca de acum trei milenii.

Cultivarea zmeurei a aparut foarte tarziu, abia in ultimele doua-trei secole, ea fiindu-le oamenilor la indemana, crescand peste tot, prin cranguri, la margini de padure, in zonele defrisate ori chiar pe langa gardul si zidul casei. Din nefericire, pe masura ce s-a practicat agricultura intensiva, pe masura ce suprafetele de padure au fost retranse si exploatate "stiintific", vastele zmeurisuri au disparut. Printre putinele tari care mai au zmeura suficient de abundenta, asa incat sa poata fi recoltata in cantitati considerabile din flora spontana, este Romania (cu toate astea, in clasamentele recente ale producatorilor mondiali de zmeura, tara noastra nici nu exista). Rusia si vecina noastra, Serbia, produc impreuna aproape jumatate din productia mondiala de zmeura, urmate de Statele Unite si de alte tari europene si asiatice. Totusi, desi Romania nu intra in statistici, ea este un producator important dintr-un motiv legitim: calitatea. Zmeura noastra are un parfum, un gust si - dupa toate semnele - o actiune terapeutica cu totul exceptionala, despre care vom vorbi in continuare.

Soiuri de zmeura cu valoare terapeutica
De ceva timp, in supermarketurile romanesti a aparut zmeura ambalata la caserole de plastic. Este aratoasa, se pastreaza proaspata incredibil de mult (in timp ce zmeura din flora spontana tine maximum 24 de ore), dar gustul si aroma ei sunt doar o reflexie palida a zmeurei pe care o stim din copilarie. Aceasta "zmeura aratoasa", din soiuri selectionate, foarte productive, a fost hranita cu fertilizatori si recoltata ceva mai repede, asa incat sa se coaca in cutie.
In piete, si chiar la marginile drumurilor care traverseaza muntii, gasim, insa, alt fel de zmeura: zmeura de padure! Boabele sale sunt mici, de un rosu inchis (ceea ce arata prezenta unor pigmenti cu actiune terapeutica foarte intensa), sunt foarte parfumate si... trebuie sa le studiem inainte de a le manca, pentru a elimina un eventual "musafir" nepoftit (dovada a sanatatii lor). Ei bine, putine fructe se mai pot lauda cu o asemenea valoare terapeutica. Mai intai de toate, putem fi siguri ca este "curata", fara nici un fel de ingrasamant chimic, pesticid sau stimulator de fructificatie. Apoi, ea are maximum de calitati terapeutice, intrucat s-a copt natural, nu a fost depozitata mult timp si nu a fost stimulata cresterea sa, in detrimentul continutului de substante nutritive. Sa aflam in continuare cum se prepara si se administreaza terapeutic aceasta zmeura.

Mod de administrare
Fructele de zmeura de padure sunt o adevarata colectie de minerale: mangan, magneziu, calciu, zinc, potasiu, fosfor, toate in forme usor asimilabile, plus vitaminele A, B1, B2, D si P, dar mai ales vitamina C, prezenta in cantitati impresionante. Numai din aceasta enumerare, si ne putem da seama ca zmeura este un adevarat izvor de sanatate, fiecare fruct al sau fiind o varianta naturala extrem de reusita a suplimentelor de vitamine si minerale care se gasesc in farmacii. Trebuie spus, insa, ca aceste substante vindecatoare pot fi asimilate exclusiv din zmeura proaspata si, intr-o masura ceva mai mica, din cea congelata, nu insa si din cea preparata termic. Ca atare, pentru a obtine efectele terapeutice asteptate, ne vom orienta doar spre consumul fructelor ca atare, preparatele din ele fiind lipsite de efect.

Zmeura in consumul casnic 

Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestui fruct este de 150 de grame pe zi. De altfel, aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti, fie ca este vorba de zmeura, fragi, visine, cirese sau capsuni. Deja, in aceasta doza, fructele incep sa aiba efectele de prevenire a bolilor. Pentru a vindeca, insa, anumite afectiuni, este necesar sa marim mult doza si sa stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cura.

Cura cu zmeura
Se consuma, inainte de fiecare masa, 150-300 g de fructe pe stomacul gol, vreme de 12 zile la rand. Nu se mananca apoi nimic, minimum o ora. Asocierea cu zahar anuleaza efectul binefacator al zmeurei, in diabet si in ulcer.

Campioana la vitamina C

Siropul de zmeura
Fructele de zmeura se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita, se pun intr-un tifon cu ochiuri fine si se storc, obtinandu-se un suc limpede. Peste acest suc se adauga miere (3 pahare de miere la un pahar de suc) si se amesteca foarte bine, dupa care se lasa sa se omogenizeze vreme de 7 zile. Se foloseste ca atare, administrat cu lingurita sau diluat cu apa, ca bautura racoritoare.

Ceaiul de zmeura
Se culeg varfurile tufelor de zmeura - fructe cu cateva frunzulite -, facandu-se din ele mici buchetele, care se pun in locuri foarte bine aerisite. Dupa uscare, se maruntesc si se folosesc la obtinerea unui ceai aromat, cu proprietati vindecatoare exceptionale: 1-2 lingurite de planta maruntita se pun intr-o cana de apa clocotita si se fierb 1 minut la foc mic, apoi se lasa 15 minute sa se raceasca si se filtreaza. Se consuma 2-4 cani pe zi.

Zmeura, in tratamente preventive
* Afectiuni pulmonare, sensibilitate la raceli, raguseala - se consuma sirop de zmeura, 4-6 linguri zilnic. Acest sirop, precum si ceaiul de zmeura indulcit cu miere, este un remediu salvator pentru persoanele care isi solicita foarte mult coardele vocale (profesorii, cantaretii, conferentiarii etc.). La copiii cu sensibilitate la bronsita, cu amigdalite recidivante, o cura la munte, in care se consuma zilnic zmeura, are efecte benefice uimitoare.
* Degenerescenta maculara - continutul mare de antociani (substantele care dau culoarea specifica zmeurei) si de vitamine (in special vitamina C si vitaminele din complexul B), din fructele de zmeura, le recomanda ca pe un excelent mijloc de prevenire a degenerescentei maculare. Un studiu publicat in revista americana "Archives of Ophthalmology" arata ca persoanele care consuma zmeura si alte fructe de culoare rosie sau neagra (ceea ce arata prezenta anumitor pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36% mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe.
* Boala canceroasa - anumite substante continute de zmeura (fenoli) au un puternic efect anti-oxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Studii facute in China si in Statele Unite evidentiaza ca cei care consuma frecvent fructe cum ar fi zmeura, ciresele rosii si negre, murele, afinele, capsunile, coacazele negre au un risc mult mai scazut de a face cancer decat persoanele care nu consuma aceste fructe. Mai mult, persoanele care au consumat aceste alimente-medicament si ajung sa aiba, totusi, o forma sau alta a bolii canceroase, au sanse mult mai mari de supravietuire.
* Imbatranire prematura - un studiu foarte complex, realizat in Statele Unite de catre un colectiv condus de dr. J. Beekwilder, a aratat ca zmeura este extrem de bogata in substante cu efect antioxidant, fiind - se pare - cel mai puternic fruct in acest sens. Antioxidantii din zmeura protejeaza organismul de asa-numitii radicali liberi, care produc imbatranirea accelerata a tesuturilor, degenerarea ADN-ului si aparitia diferitelor afectiuni specifice varstei a treia. Pentru a beneficia de efectul antioxidant al zmeurei, trebuie consumate zilnic 150 de grame din acest fruct, in cure de macar 7 zile. In prelungirea curei cu zmeura, se pot consuma si alte fructe ale verii, cu efecte similare, cum ar fi coacazele rosii, afinele sau murele.

Tratamente interne
* Cancer de colon - un studiu de medicina experimentala facut in China sub conducerea dr. C. Huang arata ca administrarea zmeurei reduce considerabil riscul de a dezvolta cancer la colon. De "vina" pentru acest efect sunt substantele fenolice din zmeura, despre care vorbeam anterior, care previn malignizarea celulelor normale si inhiba cresterea tumorilor deja existente. Si fibrele alimentare, in care zmeura este foarte bogata, care curata sistematic tubul digestiv, sunt un factor activ in prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea zmeurei, cate 150-300 de grame pe zi, incetineste evolutia bolii, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer.

* Cancer de prostata - iata o reteta incredibil de simpla si cu rezultate, de asemenea, incredibil de bune: in fiecare dimineata si seara, pe stomacul gol, se consuma cate 150 de grame de zmeura. Tratamentul se face pe o perioada de minimum 4 saptamani. Multi dintre cei care l-au urmat au remarcat, pur si simplu, o diminuare a dimensiunilor tumorii de la prostata. Deocamdata, desi au fost raportate cazuri tot mai numeroase in acest sens, un studiu clinic nu a fost inca realizat. Cercetatorii au avansat ipoteza ca efectul extraordinar al zmeurei in cancerul de prostata s-ar datora efectului reglator hormonal al acestui fruct, resimtit mai ales la nivelul gonadelor. Este de remarcat si faptul ca ameliorari considerabile prin administrarea zmeurei au fost raportate in cazul adenomului de prostata.
* Constipatie - zmeura este fructul cel mai bogat in fibre alimentare, substante nedigerabile, care actioneaza ca un piston, impingand materiile reziduale din intestin. De asemenea, acizii organici si zaharurile complexe din aceste fructe ajuta la normalizarea florei intestinale. Ca atare, cura cu zmeura este unul din cele mai simple si cele mai eficiente mijloace pentru a scapa de constipatie. Se consuma, cu 30 de minute inaintea micului dejun si a cinei, cate o portie consistenta (de minimum 100 de grame) de zmeura, eventual amestecate cu putina miere lichida si cateva linguri de iaurt Bifidus. Tratamentul dureaza macar 10 zile si poate fi reluat, dupa o pauza de 4 zile, daca simtim nevoia.
* Arsuri gastrice, ulcer gastro-duodenal - se face cura cu zmeura vreme de 12 zile, fructele fiind consumate simplu, fara zahar sau miere. In perioada de toamna si primavara, se va bea regulat ceaiul de zmeura - minimum 2 cani pe zi -, frunzele sale avand efecte cicatrizante si antiacide foarte bune.
* Candidoza digestiva - un studiu finlandez, intreprins de dr. J.P. Rauha, arata ca fructele parfumate ale zmeurului sunt un adevarat inamic pentru Candida albicans. Antocianii continuti de catre aceste fructe inhiba dezvoltarea acestui fung si ajuta la eliminarea sa din organism. Se recomanda o cura de 12 zile, timp in care se consuma zilnic un amestec din 100 de grame de zmeura proaspata, 400 de grame de iaurt Bifidus si miere dupa gust. Toate aceste componente se amesteca folosind un mixer (blender), iar preparatul rezultat se consuma pe stomacul gol, in mai multe reprize, inaintea meselor principale. Este un tratament delicios ca gust si care restabileste echilibrul microbiologic la nivelul intregului tub digestiv. Aceasta cura este un bun adjuvant si in candidoza genitala.

Doar zmeura de padure are efect medical

* Diabet - zmeura face parte dintr-o categorie aparte de fructe care, desi contin un procent destul de ridicat de zaharuri, administrarea lor in doze de 150-200 de grame zilnic nu duce la cresteri notabile ale glicemiei. Mai mult, zmeura stabilizeaza glicemia, stimuleaza pancreasul (atat secretia endocrina, cat si cea exocrina), stimuleaza diureza si normalizeaza valorile colesterolului. Tratamentul cu zmeura este foarte eficient, mai ales pentru prevenirea complicatiilor cardiovasculare ale diabetului, daca se renunta la consumul de carne si se mananca preponderent legume si fructe.
* Alergie - zmeura este o sursa foarte buna de quercitina, o substanta care diminueaza reactia alergica, avand efect antihistaminic si imunomodulator. Mai mult, zmeura contine cantitati foarte mari de vitamina C, 300-400 de grame din acest fruct, administrate intr-o singura masa, aducand un aport masiv din aceasta vitamina, care reduce intensitatea alergiei.
* Ciclu menstrual neregulat, dureros ori cu hemoragie abundenta - ceaiul de frunze si fructe de zmeur face adevarate minuni in aceasta categorie de afectiuni. Personal, am vazut cazuri in care tulburari grave de ciclu menstrual, care nu au raspuns la nici o alta forma de tratament, au fost stabilizate in cateva saptamani, cu 3-4 cani de ceai de zmeur, consumat zilnic. Femeile care sufera de constipatie nu vor consuma ceaiul, ci pulberea de fructe si frunze uscate, obtinuta cu ajutorul rasnitei electrice de cafea - cate 4 lingurite zilnic. Tratamentul este valabil si in toate hemoragiile abundente, ca adjuvant.
* Obezitate, ingrasare - cura cu zmeura, facuta o perioada cat mai lunga de timp, are efecte uimitor de puternice pentru reglarea greutatii corporale. Secretul consta in faptul ca, in cantitati mai mari (peste 200 g), zmeura taie pofta de mancare, reducand chiar secretiile gastrice si "anesteziind" foamea, inclusiv dorinta de dulce. De asemenea, un oligoelement continut din abundenta de catre zmeura - manganul - creste rata metabolismului, ajutandu-ne sa "ardem" mai cu spor caloriile atunci cand facem miscare.
* Imunitate scazuta - zmeura si ruda sa apropiata, murul, sunt doi stimulatori exceptionali ai imunitatii. Se consuma cate 150-300 de grame pe zi dintr-unul dintre aceste fructe, in cure de 12 zile minimum. Ambele contin mari cantitati de vitamina C (300 de grame asigura mai mult decat necesarul pentru o zi intreaga), dar si pigmenti antocianici, substante care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente.
* Graviditate - o cana de ceai de zmeur, bauta zilnic, este un remediu excelent in timpul graviditatii, fiind considerat de unii specialisti drept cel mai bun ceai in timpul sarcinii. Acest remediu previne starile de greata, previne hemoragiile, reduce durerile si ajuta, se pare, chiar la pastrarea sarcinii. Fructele proaspete, in schimb, vor fi consumate cu masura, nu mai mult de 100 de grame pe zi, deoarece in vechime erau folosite in mari cantitati pentru a usura nasterea, avand efecte tonice uterine.
* Adjuvant in cistita, pielonefrita, prostatita - cura de zmeura catalizeaza vindecarea acestor boli, avand rol de adjuvant atat pentru tratamentul alopat, prin administrarea de antibiotice, cat si pentru tratamentul naturist, prin fitoterapie. Zmeura stimuleaza diureza, mareste capacitatea naturala de aparare a organismului in fata infectiilor bacteriene. De asemenea, acest fruct contine substante cu efect antiinflamator si calmant, reducand senzatiile de usturime si de jena la nivelul aparatului reno-urinar.
* Adjuvant in reumatism - se tine o cura cu zmeura, cu o durata de 12 zile, timp in care se consuma zilnic cate 300 de grame minimum. Fenolii, precum si acidul salicilic (substanta asemanatoare aspirinei) din fructele de zmeur reduc inflamatia articulara, calmeaza durerile si ajuta la recapatarea mobilitatii articulare. Apoi, zmeura este extrem de bogata in vitamina C, considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice. Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseelor reumatice.
* Avitaminoza C - o doza de doar 300 de grame de zmeura asigura aproximativ 110% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor consuma cate 400 de grame de zmeura, minimum, vreme de doua saptamani. Aceasta "supradoza" de vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general.

Zmeura si frumusetea
De la bun inceput, trebuie spus ca zmeura, administrata intern, este probabil fructul cu proprietatile reintineritoare cele mai puternice.

Un studiu comparativ arata ca ea are efecte antioxidante de 1,5 ori mai intense decat capsunile, de 3 ori mai intense decat kiwi si de 10 ori mai intense decat tomatele. Aceasta, pentru ca zmeura contine peste 20 de substante cu efect antioxidant, care previn imbatranirea tesuturilor, ajuta la pastrarea tineretii biologice si a vigorii organismului. Ca atare, cura interna cu zmeura este un adevarat elixir de tinerete, completat dupa cum vom vedea si de doua aplicatii externe, pentru ten:
* Pentru combaterea ridurilor - 6 linguri de zmeura proaspata se combina, cu ajutorul mixerului electric, cu 3 linguri de iaurt, formandu-se o pasta care se aplica sub forma unei masti pe obraji, pe barbie, pe frunte si pe pometi. Masca se tine vreme de 15 minute, apoi se indeparteaza prin spalare cu un tampon de vata inmuiat in apa calduta sau in ceai de musetel. Tratamentul se face o data la 1-3 zile. Are efecte de elasticizare a pielii, redandu-i fermitatea si stralucirea. Este bine ca dupa tratamentul extern cu zmeura sa fie aplicata si o crema hidratanta, pentru a preveni uscarea pielii.
* Tenul gras, seboreic - se iau fructe de zmeura cat sa intre intr-un pahar obisnuit (de 200 ml), se spala bine si apoi se zdrobesc, pana se transforma intr-o pasta. Se adauga o lingura de miere lichida si apoi se amesteca bine, pentru a se omogeniza. Aceasta pasta se aplica uniform pe pielea obrajilor, tinandu-se 15-20 de minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. Este un tratament cu efecte degresante si tonifiante asupra tenului, care ajuta la inchiderea porilor si previne inflamatiile. Inainte de a face acest tratament, ne vom asigura ca nu avem alergie la aceste fructe, aplicandu-le pe o portiune foarte mica de piele si asteptand, apoi, minimum 20 de minute, pentru a vedea daca nu apar inflamatie sau mancarimi, caz in care vom renunta la aplicatie.

Precautii si contraindicatii
* Femeile gravide nu vor consuma mai mult de 100 de grame de zmeura pe zi.
* Persoanele care sufera de colita de fermentatie sau de sindromul colonului iritabil vor consuma cu prudenta zmeura, in doze mici la inceput, pentru a preveni eventualele deranjamente intestinale.

Farmacia naturii-Planta cu nume nemeritat: GHEARA-DIAVOLULUI

 

(Harpagophytum procumbens sau Harpagophytum zeyheri)

  Dincolo de numele ei mutilant, Gheara-diavolului este unul din cele mai puternice remedii naturale impotriva durerilor. Mai precis: IA DUREREA "CU MANA"! De fapt, alinarea pe care o aduce aceasta planta este atat de sesizabila si de binevenita, incat mai degraba i s-ar potrivi denumirea de "ajutorul ingerilor". Un ajutor natural deblocheaza articulatiile blocate de reumatism, elimina durerile de cap si nevralgiile dentare, scade febra si durerile musculare ale bolnavilor de gripa, regleaza glicemia si

amelioreaza bolile de inima.

Descrierea plantei

Gheara-diavolului este o planta ierboasa, care creste pe terenuri nisipoase si foarte aride, la altitudini de 500-1000 de metri, in Africa de Sud, in Namibia si in Madagascar. Are tulpina taratoare, care se infige in pamantul nisipos cu radacini foarte puternice, tuberoase. Tulpina este acoperita de frunze alcatuite din 3-5 lobi, de culoare verde, cu nuante de gri. Caracteristic frunzelor este ca sunt acoperite cu perisori fini, care secreta mucilagii. Floarea este frumoasa, in forma de trambita, colorata pe margini in nuante de la roz, la violet sau la purpuriu, iar spre centru este galbuie. Denumirea i se trage de la fructul sau spinos, care are o forma aparte: este oval si incapsulat intr-o coaja lemnoasa, cu doi spini centrali mari si doua randuri laterale de 12-16 tepi, in forma de gheara.



Mod de administrare

Partea cea mai frecvent folosita a plantei este radacina, care se recolteaza la sfarsitul sezonului ploios. Rezultate foarte bune in terapie s-au obtinut insa si administrandu-se planta intreaga, adica frunzele, florile si radacinile. Modul de administrare cel mai frecvent il reprezinta capsulele de Gheara-diavolului. Ele sunt alcatuite dintr-un invelis care se dizolva foarte rapid in sucurile gastrice, iar in interiorul sau se afla pulbere sau extract de planta. In terapie, cele mai bune rezultate se obtin cu capsulele cu extract de Gheara-diavolului, foarte bogat in substante cu efecte vindecatoare, care sunt si mult mai usor de asimilat decat pulberea. In general, o capsula contine 500 mg de extract de planta. Se administreaza zilnic cate 3-4 capsule, in cure de patru-sase saptamani, cu 30 de minute inainte de a manca, asa incat principiile active sa fie foarte bine asimilate de catre organism.

Boli ce pot fi prevenite cu Gheara-diavolului

* Ateroscleroza - o cura de o luna si jumatate, timp in care se iau cate trei capsule de Gheara-diavolului pe zi, are un efect de reducere a nivelului colesterolului din sange si de combatere a hipertensiunii, cele doua fiind principalele premise de formare a placilor de aterom pe artere. De asemenea, radacina acestei plante are efect antioxidant, prevenind oxidarea si depunerea colesterolului pe peretii vaselor de sange. Administrarea ei este de un foarte mare ajutor pentru reglarea nivelului colesterolului, efectul sau hipo-colesterolemiant amplificand actiunea unor remedii devenite clasice in acest domeniu, cum ar fi acizii Omega 3, usturoiul, leurda, uleiul de masline ori de palmier.
* Migrene - chinuitoarele crize de dureri de cap, insotite de greata, de voma ori de vertij pot fi prevenite daca de la primele semne se iau cate doua capsule de Gheara-diavolului, la fiecare 60 de minute, nu mai mult de sase capsule pe zi. Gheara-diavolului are efect analgezic direct, deblocheaza vezica biliara si favorizeaza digestia normala (doi factori de care sunt legate multe dintre crizele migrenoase).

Fructul sub forma de gheara

* Litiaza biliara - se administreaza inaintea meselor principale cate o capsula cu extract de Gheara-diavolului. Acest remediu are efect coleretic (favorizeaza varsarea lichidului biliar in duoden), creste cantitatea de bila secretata si previne astfel formarea calculilor in colecist, ajutand si la eliminarea microcalculilor deja formati.
* Complicatii hepatice - administrarea acestei plante in cazurile de afectare a ficatului, prin infectarea cu virusului hepatitic B sau C, ori prin ingestia repetata de substante toxice (cum ar fi alcoolul), incetineste procesele de distrugere a celulelor hepatice si de fibrozare a ficatului. Astfel, o cura in care se administreaza cate patru capsule de Gheara-diavolului pe zi, vreme de doua luni, ajuta la prevenirea cirozei.
* Tromboze - se iau cate 3-6 capsule de Gheara-diavolului pe zi, in cure de doua saptamani, urmate de o saptamana de pauza. Acest tratament are efect antiagregant plachetar, prevenind formarea trombilor (cheagurilor de sange). De asemenea, aceasta cura are efect puternic antiinflamator, fiind un bun adjuvant in tratarea tromboflebitei.

Tratamente interne

* Dureri de spate (sciatica, spondiloza, lumbago) - mai multe studii facute in Germania si in Franta au demonstrat ca tratamentul intern cu Gheara-diavolului ajuta la eliminarea durerilor si a inflamatiilor la nivelul coloanei vertebrale. Intr-un test realizat in 2006, in Germania, unor pacienti cu lombosciatica li s-a administrat 1400 mg de extract de Gheara-diavolului (aproximativ 3 capsule pe zi), vreme de 6 saptamani. Studiul a relevat scaderea in proportie de 56% a intensitatii si a frecventei crizelor dureroase. In alt studiu, dintre pacientii care deja luau antiinflamatoare de sinteza (ibuprofen, ketoprofen) pentru ameliorarea durerilor de spate, mai mult de 70% au redus dozele sau au eliminat medicamentele de sinteza, cu ajutorul tratamentului cu aceasta planta.
* Dureri de cap - se administreaza cate o pastila la doua ore, dar nu mai mult de sase pe zi. Este un tratament cu efect analgezic puternic, care reduce sau elimina cefaleea, fara a interfera nefast cu eventualele medicamente de sinteza, cu efect calmant al durerii, luate inainte sau dupa administrarea plantei.
* Dureri menstruale - doua substante active din aceasta planta, harpagozida si beta-sitosterolul, au o puternica actiune antiinflamatoare, antispastica si sedativa, foarte utila in tratarea dismenoreei. Pentru combaterea crampelor abdominale, a durerilor de ovare sau de cap care apar in timpul menstrelor, se administreaza zilnic cate 4 capsule de Gheara-diavolului, pana la incetarea simptomelor dureroase.

Remediu redutabil impotriva durerilor

* Dureri de dinti - desigur, capsulele cu Gheara-diavolului nu ajuta la tratarea cariilor sau a abceselor dentare, in schimb fac mult mai suportabila durerea, pana se ajunge la medicul stomatolog. De asemenea, aceasta planta se poate administra ca antiinflamator (ca ajutor sau chiar ca substitut la medicatia de sinteza) dupa extractiile dentare sau dupa tratamentele stomatologice. Date experimentale preliminare arata ca tratamentele cu aceasta planta ajuta si la intarirea smaltului dintilor, prevenind astfel formarea cariilor. Pentru combaterea durerilor de dinti se administreaza 4-6 capsule de Gheara-diavolului pe zi, in cure nu mai lungi de cinci zile.
* Nevralgie de trigemen, nevralgie intercostala - durerile foarte puternice specifice acestor afectiuni sunt mult ameliorate sau chiar eliminate, prin administrarea acestei plante. Se iau 3-6 capsule pe zi, pana la disparitia totala a simptomelor. Mecanismul prin care principiile active din Gheara-diavolului elimina durerile si inflamatia traiectelor nervoase nu sunt pe deplin elucidate, dar este cert ca in cele mai multe cazuri, aceasta planta are efecte calmante cel putin egale cu cele ale medicamentelor clasice. Acelasi tratament este recomandat si in durerile musculare si tendinite.
* Adjuvant in entorse, luxatii si fracturi - se administreaza cate patru capsule de Gheara-diavolului pe zi, in cure de 4-8 saptamani. Medicul american Wallace W. Brawley a avut ocazia sa experimenteze eficienta acestei plante pe propria sa persoana, atunci cand a suferit un accident la nivelul articulatiei cotului. El a observat ca, in urma administrarii extractului de Gheara-diavolului, i-au scazut atat durerea, cat si timpul de vindecare a articulatiei. Incitat de aceste rezultate pozitive, a administrat Gheara-diavolului la 38 dintre pacientii sai, cu diverse traumatisme osoase si la nivelul articulatiilor, supraveghindu-i si facandu-le radiografii de control pe tot parcursul tratamentului. Conform observatiilor dr. Brawley, mai mult de 90% dintre pacienti au raspuns pozitiv la tratamentul cu Gheara-diavolului, care este un bun adjuvant si in afectiuni articulare de uzura, cum ar fi coxartroza.
* Adjuvant in cazul metastazelor osoase - mai multe studii de caz arata ca un tratament de mare intensitate cu Gheara-diavolului, cate 6-8 capsule (a cate 500 mg de extract fiecare) pe zi, reduce durerea in cazul acestei afectiuni. Pacientii care au luat aceasta planta au simtit o ameliorare a durerilor si au luat doze mai mici de calmante de sinteza. De asemenea, la bolnavii de cancer care au luat radacina de Gheara-diavolului s-a observat o imbunatatire a apetitului alimentar, a digestiei si a eliminarii.
* Dispepsie si indigestie - una din principalele utilizari ale acestei plante de catre triburile africane din zona unde ea creste spontan este ca tonic digestiv. Administrata intern, ea creste cantitatea de sucuri gastrice si cantitatea de bila secretata, imbunatateste peristaltismul tubului digestiv. Se ia cate o capsula de Gheara-diavolului, cu 15 minute inainte de mesele principale, pentru imbunatatirea digestiei, contra dispepsiei, a atoniei gastro-intestinale, a anorexiei si a gastritei hipo-acide.
* Diskinezie biliara - se iau cate 4 capsule de Gheara-diavolului pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 10-15 zile de pauza. Acest tratament stimuleaza varsarea lichidului biliar in duoden si are efect antiinflamator asupra vezicii biliare. Este eficient si ca adjuvant contra colecistitei.
* Constipatie, balonare - se iau cate 4 capsule de Gheara-diavolului pe zi, in cure de 2-4 saptamani, pentru tratarea constipatiei, mai ales a celei atone. Acest tratament este eficient, de asemenea, pentru prevenirea si combaterea balonarii. Planta se administreaza cu 15-20 de minute inainte de masa, avand efect carminativ.
* Cistita, infectii renale - se face o cura de 14 zile, timp in care se iau cate 4 capsule de Gheara-diavolului pe zi, cu cel putin 30 de minute inainte de masa. Acest tratament are efect antiinflamator asupra aparatului reno-urinar, diminuand durerile si usturimea, are efect puternic diuretic (egal ca intensitate cu cel al medicamentului de sinteza furosemid). Mai mult, aceasta planta administrata intern alcalinizeaza urina, ceea ce eficientizeaza mult tratamentele cu antibiotice de sinteza sau cu plante antibacteriene.
* Febra - se administreaza cate 4-6 capsule de Gheara-diavolului pe zi, in cure nu mai lungi de sapte zile. Luate pe stomacul gol, pastilele scad temperatura corpului, amelioreaza si alte simptome colaterale, cum ar fi starea de ameteala, durerile de cap, senzatia de durere in muschi.

* Adjuvant in diabet - se face o cura de 8 saptamani, timp in care se iau cate 3 capsule de Gheara-diavolului pe zi, inaintea meselor principale. Studiile de medicina experimentala au aratat ca aceasta planta are efect hipoglicemiant direct, scazand cu 5-7% concentratia zaharului din sange. De asemenea, Gheara-diavolului stimuleaza secretia endocrina si exocrina a pancreasului.
* Adjuvant in alergii - unele persoane cu alergii cronice, care au folosit Gheara-diavolului, au relatat ca in urma tratamentului cu aceasta planta au resimtit ameliorari puternice ale simptomelor afectiunii. 4 capsule de Gheara-diavolului, luate zilnic o perioada de 1-2 luni, reduc intensitatea reactiilor adverse la nivelul pielii, reduc inflamatia si catarul respirator.
* Hipertensiune arteriala - mai multe studii de medicina experimentala, precum si pe pacienti umani, au pus in evidenta efectul hipotensor si puternic diuretic al acestei plante. Contra hipertensiunii arteriale se tin cure de 2 luni, timp in care se iau 3-4 capsule de Gheara-diavolului pe zi, pe stomacul gol. Este un tratament eficient, mai ales in cazurile de gravitate mica si medie, dar care se poate dovedi util si in forme grave de hipertensiune, unde reduce nevoia de medicamente de sinteza.
* Aritmie cardiaca - studii facute in Italia, in 1984, sub conducerea dr. Claudio Circosta, au aratat ca administrarea de Gheara-diavolului are efecte pozitive in aritmiile ventriculare hiperkinetice. De asemenea, tratamentul cu aceasta planta este eficient in tahicardie, scazand frecventa ritmului cardiac (efect cronotrop negativ) si crescand forta contractiilor cardiace (efect inotrop pozitiv). Se iau cate 4 capsule de Gheara-diavolului pe zi, in cure de doua luni, urmat de 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Adjuvant in intoxicatia cu nicotina - administrata intern, Gheara-diavolului reduce pe de o parte nevoia de nicotina si, in mod reflex, reduce nevoia de a fuma, iar pe de alta parte ajuta la dezintoxicarea organismului de gudroane, de cadmiu si de alte substante cancerigene. Se tine tratament de 90 de zile, timp in care se administreaza cate 4 comprimate cu aceasta planta pe zi, pe stomacul gol.

Gheara-diavolului si reumatismul

Celebritatea extraordinara pe care aceasta planta a capatat-o in Europa si in Statele Unite se datoreaza, fara indoiala, efectului sau terapeutic, cu adevarat fenomenal, in bolile articulare. Fie ca este vorba de osteoartrita, de artroza, de poliartrita reumatoida, Gheara-diavolului si-a dovedit eficienta. Nenumarate studii clinice facute din 1958 si pana astazi au aratat, fara dubiu, faptul ca Gheara-diavolului administrata intern reduce durerile articulare pana la disparitie, imbunatateste mobilitatea articulara, rareste intensitatea si frecventa crizelor reumatice. Mai mult, planta are efecte puternic antioxidante, incetinind sau stopand procesele degenerative la nivelul articulatiilor. Se tin cure de 60-90 de zile, timp in care se iau cate 4 capsule pe zi, pe stomacul gol. In cazul puseelor reumatice severe, pentru o durata limitata de timp (maximum 12 zile), se pot lua si cate 6 capsule pe zi.

Gheara-diavolului si racelile

Aceasta planta mirifica ar trebui introdusa in "trusa de prim ajutor" a fiecarei case. Si aceasta, mai ales pentru extraordinarele sale efecte contra virozelor gripale, a bronsitelor si a altor forme de infectii respiratorii. 4-6 capsule de Gheara-diavolului, administrate pe stomacul gol, reduc febra, elimina durerile de cap, durerile articulare si cele musculare, imbunatatesc apetitul alimentar. Aceasta planta este, asadar, un minunat substitut pentru aspirina, paracetamol, ibuprofen sau alte antiinflamatoare folosite in caz de raceala. Numai ca Gheara-diavolului, spre deosebire de medicamentele de sinteza, nu numai ca nu deprima imunitatea, ci chiar activeaza sistemul natural de aparare al organismului impotriva infectiilor. Si inca o informatie: pentru combaterea racelilor si a simptomelor lor, "combinatia de aur" este cea dintre Gheara-diavolului si astragalus (o alta planta despre care am vorbit pe larg in paginile noastre), cele doua facand un tandem redutabil, care pe de o parte face boala mai usor de suportat, iar pe de alta parte grabeste procesul de vindecare.

Precautii si contraindicatii

In general, Gheara-diavolului este foarte bine tolerata de catre organism.

Fotogenia perfecta a naturii

Studii aprofundate, facute mai ales in Germania, unde folosirea sa este aprobata de catre comisia guvernamentala specializata in omologarea plantelor medicinale, au aratat ca aceasta planta nu are toxicitate hepatica sau la nivelul sistemului nervos central. Totusi, exista si cateva contraindicatii de administrare: Gheara-diavolului va fi administrata cu prudenta pacientilor cu ulcer gastric, deoarece sporeste secretia de sucuri acide.
* Planta nu va fi administrata femeilor insarcinate, deoarece poate provoca contractii uterine.
* Va fi evitata administrarea sa inaintea interventiilor chirurgicale, deoarece are efecte antiagregante plachetare si, ca atare, incetineste viteza de coagulare a sangelui.
* Supradozajul de Gheara-diavolului determina greturi, varsaturi, disparitia apetitului alimentar, dispepsie, bradicardie.

• Ilie Tudor

 

Putina haiducie...

Explicaţia calendarului popular românesc

O parte din calendarul după care îşi desfăşoară viaţa şi munca poporul român, numit „calendar popular” (alcătuit de popor) este în deplină concordanţă cu cel bisericesc, adoptat de toţi creştinii şi care este rezultatul unor serioase şi îndelungate calcule astronomice. Şi calendarul popular păstrează împărţirea anului în patru anotimpuri şi douăsprezece luni, doar că lunile au alte denumiri semnificative.
IANUARIE se numeşte GHENARIE sau GERAR, deoarece în această lună erau cele mai mari geruri, începând cu „gerul Bobotezei” (când strămoşii noştri au conceput acest calendar, clima nu suferise atâtea modificări din cauza „progresului“ actual).
FEBRUARIE este numit FĂURAR sau FAUR, fiind mare meşter în a făuri poduri de gheaţă peste ape „fără fier şi fără cuie” şi „croieşte-aşa deodată pod întreg dintr-o bucată”.
MARTIE e MĂRŢIŞOR, e începutul unei noi vieţi, e bucuria învierii naturii. Se poartă mărţişoare (obicei latin): un fir de aţă roşie ce înseamnă sânge, viaţă, împletit cu altul alb ce semnifică puritatea, curăţenia. Pe vremea romanilor, începutul anului se serba la 1 martie. Însuşi împăratul ieşea pe câmp şi trăgea o brazdă de arătură. De aceea, la Anul Nou (deşi nu mai este la 1 martie) se umblă cu „pluguşorul” în care se vorbeşte de „bădica Traian”, primul plugar al împărăţiei, marele făcător de pâine.
APRILIE este PRIER, denumire ce pare că vine de la cuvântul „prim” adică prima lună în care se încep muncile la câmp, care cer mai multă grabă.
MAI e luna florilor, adică FLORAR. Ea vine cu bogăţia de flori pe câmp, pe dealuri, în grădini, în livezi.
În IUNIE se coc cireşele, deci e CIREŞAR.
IULIE este aşteptat cu călduri mari, dogoritoare, de cuptor, de aceea i se spune CUPTOR.
AUGUST e luna când încep să se coacă fructele şi strugurii, din care gustăm, de aceea se şi numeşte GUSTAR.
Lui SEPTEMBRIE printr-o asociere necunoscută i se spune RĂPCIUNE.
În OCTOMBRIE încep sa cadă primele brume uşoare, deci e BRUMĂREL.
NOIEMBRIE e toiul brumelor – BRUMAR.
Luna DECEMBRIE începe imediat după ziua Sfântului Andrei şi este închinata acestuia: Andrei – UNDREA. Ştim din strămoşi că Apostolul Andrei ne-a adus în părţile noastre învăţătura mântuitoare a lui Hristos Domnul. Tot el ne apără de duhurile rele, ale necredinţei – de aici obiceiul cu usturoiul şi unsul uşilor şi ferestrelor, pentru a nu putea intra duhurile rele în casă.
Sfinţii Gheorghe şi Dumitru împart  anul în două părţi egale, fiecare cu specificul muncii ţăranului. În noaptea de Sfântul Gheorghe „înfloresc nucii”. La câmp, încep pregătirile pentru „prăşitoare” fie semănate, fie răsădite. La oierit, se înţarcă mieii şi se începe pregătitul caşului şi urdei. Urmează toiul treburilor: răsădit, prăşit, apoi secerat, treierat, strâns fânul, recoltat… şi se ajunge la Sfântul Dumitru, încheindu-se această jumătate a anului.
Acum încep treburile de iarnă: depozitarea alimentelor, procurarea şi tăierea lemnelor pentru foc, repararea uneltelor etc.
În noaptea de Sfântul Dumitru, în unele locuri (ex: Mănăstirea Caşin) se fac focuri, iar invitaţiile se fac prin strigate, pe uliţi: „Hai la focul lui Sânedru!” Se adună lemne, se cântă, se joacă, se mănâncă mere, nuci, cartofi copţi. Este sărbătoarea de mulţumire adusă pământului pentru bogăţiile cu care a încheiat muncile de vară.
Şi celelalte sărbători au semnificaţiile lor ce se evidenţiază prin diferite obiceiuri, din care vom da câteva exemple.
La 1 faur (februarie), de Sfântul Trifon – ocrotitorul lucrătorilor de pământ – se stropesc cu aghiasmă grădinile, viile, ogoarele, livezile.
În sâmbăta „lăsatului sec de carne” sunt „moşii de iarnă”, când se dă de pomană de sufletele moşilor şi strămoşilor trecuţi în veşnicie. În nordul Transilvaniei sunt biserici unde există câte o masă mare de piatră în curte unde credincioşii aduc de mâncare şi se ospătează simbolic şi împreună cu cei trecuţi în viaţa veşnică. Prin aceasta se demonstrează credinţa neştirbită în nemurirea sufletului şi se păstrează legătura ancestrală cu străbunii.
La 9 martie, ziua celor patruzeci de mucenici, este evidenţiată cu acei colăcei fierţi sau copţi, în formă de 8 (sfinţişori), unşi cu miere şi nucă pisată, ce ne amintesc de martirii ucişi prin îngheţare în râu.
Vin apoi Sfintele Paşti cu nelipsiţii cozonaci, pască şi ouă roşii, în amintirea ouălor de la crucea Mântuitorului, înroşite de sângele Lui. Creştinii aduc la biserică, spre sfinţire, cele specifice acestor sărbători, dar şi diverse alte alimente şi seminţe, pentru sfinţirea celor ce vor gusta, dar şi pentru rodirea celor semănate. În părţile de sud ale ţării – Dobrogea – la o săptămână după Paşti este „Pastile blajinilor” (ale celor blânzi, adormiţi), când se face pomenire pentru cei adormiţi şi toţi creştinii se adună cu mâncare la cimitir şi iau masa „împreună cu cei răposaţi”.
De Înălţare iarăşi se exprimă dragostea pentru cei adormiţi întru Domnul; se fac pomeniri pentru eroii neamului. În ajunul Rusaliilor este, din nou, pomenirea morţilor – „moşii de vară”. La Rusalii (Rosalia – la romani) se sfinţesc ramuri de tei (la Florii – salcie), împodobindu-se casele spre a fi ferite de duhurile rele şi apărate de Duhul Sfânt.
Aceste ramuri se păstrează în timpul anului, la icoană, fiind vindecătoare de boli. Tot la fel sunt considerate prunele sfinţite la „Ziua Crucii” (14 septembrie).
Sărbătorile creştine au pătruns adânc în sufletul, conştiinţa şi fiinţa românilor; de aceea, în calendarul vieţii zilnice, adeseori nu se folosesc cifre şi date abstracte care nu spun nimic, ci nume de sfinţi sau sărbători mereu vii în conştiinţă. Importanţa unei zile este dată, deci, de sfântul sau sărbătoarea prăznuită în ea (Sfântul Mucenic Foca, Sfântul Pantelimon, Ignatul, Sânpetru, Sântilie etc.)
Justeţea acestui calendar dovedeşte spiritualitatea şi superioritatea gândirii româneşti încă din cele mai vechi timpuri, căci poporul a împletit zilele de sărbătoare cu cele de muncă, dovedind multe cunoştinţe şi din vieţile sfinţilor.
Acest calendar legat de viaţa de zi cu zi a românului, s-a păstrat, prin tradiţie, din generaţie în generaţie, consolidând spiritualitatea noastră specifică şi întărind credinţa strămoşească a creştinismului ortodox, de autentică origine apostolică.

Prof. Laetiţia LEONTE
Sursa: Flamura Verde

Despre homeopatie

Homeopatia este una dintre metodele alternative de tratament din ziua de astazi care provoaca foarte multe confuzii.

Aceasta pentru ca multi apeleaza la ea fara sa cunoasca clar despre ce este vorba. Astfel, exista marele pericol ca homeopatia sa aiba rolul unui "pod" care o sa conduca pe multi  nestiutori la religiile orientale, pentru ca aceste religii orientale sunt baza tuturor metodelor alternative de tratament.

În primul rând, când vorbim despre homeopatie trebuie clarificat ca  nu face parte dintr-o specializare medicala, asa cum este chirurgia ginecologia etc., pentru ca, dupa cum spun si homeopatii însisi dar si legislatiile sanatatii din toate statele dezvoltate, homeopatia nu este oficial recunoscuta ca specializare universitara. Homeopatia este un sistem de tratare care are la baza privirea integrala asupra lumii si omului. Fondatorul ei, Samuel Hahnemann, medic german, sustine urmatoarea teorie: "Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar în plante si animale, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnzeiesc au ele, pe acestea toate înca nu le-am perceput". 

Aceasta existenta a elementului dumnezeiesc este dezvaluita si de catre un urmas al lui Hahnemann, James Tyler Kent, care scrie ca: "...energia însasi nu este energie, ci o substanta dinamica ... exista un Dumnezeu Suprem care este alcatuit din substanta si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel supe­rior si pana la ultimul corp material fiind legate în acest mod.Bineînteles, daca exista separare si curgere continua de la primul pîna la ultimul, ultimele o sa înceteze sa existe".Aici este foarte important sa întelegem ca, Kent nu vorbeste despre Dumnezeu si creatie în acelasi fel în care îl priveste credinta ortodoxa, adica un Dumnezeu Creator care are substanta diferita de creaturile Lui, pentru ca El însusi este Necreat. Conform parerii lui Kent, exista un Dumnezeu "de substanta" impersonal care este aceeasi cu creaturile lui, deoarece substanta Lui Dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale.
De asemenea, nu separa energia Dumnezeiasca de substanta Dumnezeiasca, învatîndu-ne ca numai la Energia Dumnezeiasca putem participa, iar la Substanta Dumnezeiasca, nu. Dupa aceasta teorie a lumii care este exprimata prin cunoscuta dogma a apocrifismului, adica toate sunt una, homeopatia explica si fenomenul bolii: viata exista atât cât "Dumnezeul Suprem", care este "o substanta", curge continuu catre fiinte. Daca o sa se opreasca sa curga, atunci "o sa se opreasca sa existe".

Aceasta substanta sau energie dumnezeiasca care exista în om si la care reactioneaza medicamentul homeopat este ceea ce homeopatia numeste "energie vitala" a omului. Dupa homeopati, aceasta "energie vitala" nu este altceva decât energia "Ki sau Chi" a chinezilor sau "orgoni" a lui Wilhelm Reih. Un medic american o echivaleaza cu energia hinduista "prana sau kudalini". Alti medici o echivaleaza cu "energie bioplasmatica", care este exprimata în fenomenul Kirlian, si cu "orgoni" lui Reih si cu "forma energiei animale care s-a numit mesmerism în cinstea lui Mesmer, care a descoperit-o în secolul XVII".  De asemenea, se mentioneaza de catre aceiasi homeopati si extazul în care cad yoghinii ca un mod prin care cineva poate sa vina în contact cu aceasta "energie cosmica" si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante. 

În legatura cu medicamentul homeopat, tot "secretul" eficacitatii lui este în modul prin care se prepara medicamentul, adica, cunoscutul dinamism caruia îi este supus medicamentul homeopat (dizolvari în serie si agitari ale "substantei medicamentoase", deseori pana când nu ramâne nici o molecula din ea în "medicamentul fi­nal"). Kent scrie: "facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla", adica substanta dumnezeiasca, cum este explicata în alte texte din cartea lui. Deci, conform homeopatiei, actiunea "medicamentului" ei se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se descopera prin dinamism, ce este evident de natura spirituala, asa cum însusi Hahnemann o recunoaste raspicat: "Puterea medicamentoasa nu se afla în moleculele materiale a acestor "medicamente", care au fost dinamizate (agitate) si nici în suprafata lor fizica (cum ar fi masurate în mod normal), ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atât mai mare actiune, cu cât mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism."

De asemenea, din manualele homeopate mai aflam ca Hahnemann a avut strânse legaturi cu misticismul si cu spiritismul, iar despre ideile lui religioase se stiu eu claritate, urmatoarele: "Hahnemann a fost theist, adica credea într-o religie naturala". Parerea lui a fost ca învatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Hristos, pe care îl caracteriza ca "sentimentalist înflacarat". Credea ca exista o strânsa legatura între fiinta suprema si actiunea medicamentelor. A fost un iubitor fanatic al religiei spiritiste, de aceea a ajuns sa dea pacientilor sa miroase substante foarte puternic dinamizate ca sa se trateze. Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost mason, iar radacinile homeopatiei se afla în misticism.

Dupa parerea fondatorilor homeopatiei, "nu exista nimic în lume care sa fie capabil sa modifice si sa îmbunatateasca o infectie, în afara de medicamentul homeopat spiritualizat". Asa se descopera ca homeopatia este un sistem care depaseste limitele tratarii, intervenind un sistem care propune "moduri de mântuire" pentru om, pentru ca este autodeclarata ca fiind capabila sa inverseze consecintele spirituale si trupesti ale pacatului originar !

Nu sunt scutiti de vina pentru raspândirea metodelor alterna­tive, neconventionale de tratament niste reprezentanti inconstienti ai medicinei clasice, care exagereaza cu administrarea medicamentelor si deseori cu privirea impersonala asupra pacientului. Aceste situatii, care cu siguranta trebuie corectate, în principiu se datoreaza practicarii gresite a medicinei. Multi medici apartinând medicinei clasice nu au rabdarea sa ia bolnavului un istoric complet, care este cel mai important element pentru un diagnostic corect. De asemenea, comunicarea corecta medic-pacient ajuta la tratament, mai ales în situatiile afectiunilor cronice psihosomatice.

În orice caz, raspândirea metodelor alternative de tratament (homeopatie, acupunctura etc.) nu este independenta de raspândirea ereziilor din vremurile noi, de tendinta de înselaciune si de confuzia care exista în ziua de astazi.

În cazurile în care da rezultate "medicamentul" homeopat, acestea vor trebui explicate cu actiunea medicamentului figurativ Placebo. Nu este corect ca unii sustin ca ceea ce ne intereseaza este numai rezultatul tratarii. Sa nu uitam ca si în spatiul magiei exista "tratari". "Tratari" exista si cu fenomenul extravagant al uroterapiei, adica administrarea orala a urinei la pacient sau prin alte modalitati. Dar, în general, aceste tratari sunt de scurta durata, boala revenind.

În orice caz, metodele alternative de tratament "dau rezultat", în general, la afectiunile de natura psihica, dar în cazuri mai dificile "ridica mîinile sus ", adica nu au nici o propunere sau solutie pentru rezolvarea lor.

Trebuie amintita situatia "medicamentelor homeopate nocive" (Nosodes) care sunt preparate din tesuturile canceroase, din cele cu lichid tuberculotic, din lichid sifilitic, din secretii gonoreice, din venin de sarpe, din mercur etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatatea celor care le folosesc si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.

Situatiile în care "medicamentul" homeopat este extrem de periculos sunt cele în care pacientii cu boli grave renunta la tratamentul medicinei clasice pentru a urma o metoda de terapie hemeopata sau o alta alternativa. Deseori evolutia acestor boli este ireversibila dupa ce oamenii descopera gresala lor si revin la tratamentul traditional pe care îl luau iar vina pentru aceste situatii este absolut a "terapiilor alternative" cu promisiunile lor false.

De ce oare? Pentru ca este o afacere care aduce bani si nu putini.

Pentru a prepara un medicament serios trebuie un laborator care costa nu putin, verificari si standarde de calitate, etc.
Ca sa prepari un "medicament" homeopatic nu-ti trebuie decat...apa chioara, purificata zic ei.
Sa luam Oscilo..se stie ca pentru toate dozele de Oscilo vandute in lume de cand s-a produs si inca cateva mii de miliarde de ani de acum inainte daca s-ar vinde este suficienta…o singura rata?
Intr-o cutie de Oscillo este foarte putin probabil sa existe macar un atom din ficatul/inima de rata din care cica s-ar fi preparat "remediul".Acest remediu este bazat pe credinta oarba si fara nici o baza stiintifica ca in inima/ficatul de rata s-ar gasi o bacterie care produce bolile pentru care se prepara "remediul"?

Fiecare medicament are indicatii si contraindicatii si in functie de asta este recomandat sau evitat si inlocuit cu altceva sau insotit de altele care sa amelioreze efectele secundare.
De la caz la caz se recomanda chiar analize prealabile pentru a stabili diagnosticul (cuvant necunoscut pentru homeopati)
Homeopatia nu trateaza nici boli, nici bolnavi, ci trateaza simptome.Cu alte cuvinte, pe homeopat nu il intereseaza cine esti si ce probleme ai de fapt,"personalizarea" de care se face caz este pur empirica.
Mai exact, se face o lista a simptomelor, de la aspecte fizice pana la cele mentale si chiar vise pe urma se consulta "Materia Medica" si se cauta o substanta (sau mai multe) care produc respectivele simptome.
Adica daca ai gatul umflat, dureri de oase, esti uituc, visezi serpi, etc.. remediul tau ar putea fi ..laptele de caine.

Deci tratamentul super-personalizat este acelasi pentru fiecare individ: apa chioara.

Ne târâm şi nu ştim cui să plăcem mai mult..

Tot ce era culme in tara asta era sortit, de undeva de departe, retezarii si asa a devenit tara noastra târâtoare... Ne târâm. Ne târâm si nu stim cui sa plăcem mai mult... Din solul acesta foarte bogat, la propriu – ca se spunea ca tara aceasta este Gradina Maicii Domnului – a ajuns sa fie o jale, nu se mai cultiva decat munti de gunoaie; si asa este oglindirea oarecare a sufletului nostru care a ajuns sa nu mai fie luminata de soare, decat pe niste dureri, de niste suferinte, de niste lucruri pe care vrem sa le uitam… Un tineret care se zbuciuma ca sa uite si ca sa nu se lipeasca nimic de el…

Era nemeritata viata paradisiaca din copilarie...

Eu nu am fost de fata cand tata suferea, dar am fost de fata cand acest om, de o curatenie sufleteasca deosebita (sotul ei – n.n.), a suferit atata si atunci am avut eu revolta aceea mare… Atunci am avut un mare moment de mare, mare zguduire sufleteasca si m-am agatat. Tin minte ca era o imagine, cand eram mica, o stanca, o mare furtunoasa si o biata femeie care se agata de stanca asta. Va dati seama ce valuri luptau sa o dea jos de acolo. Ei, aceasta imagine din copilaria mea, simbolizeaza oarecum toata viata asta prin care trecem si prin care avem atatea smulgeri de la credinta in Dumnezeu si credinta in Dumnezeu ar trebui sa fie cea a copiilor, cea curata, cea senina si desavarsita, a oamenilor simpli care nu isi pun atatea probleme si nu isi inchipuie ca stiu atatea lucruri, si ca fac si dreg si invartesc lumea pe degete si schimba mentalitati si cu un buton rastoarna constiinte. Nu. Este smerenia. Ne lipseste smerenia care ne apropie mult mai mult de Dumnezeu si pe care tata o avea, in toata splendoarea inteligentei lui. Poate ca asta era cununa lui…

(Mariuca Vulcanescu-fiica fericitului martir Mircea Vulcanescu)