vineri, 29 aprilie 2011
Drumul spre iad e pavat cu aspartam...
Conform legii NMSA 25-2-10, SUA, aspartamul este o substanţă otrăvitoare, care aduce prejudicii grave sănătăţii. Producătorii aspartamului au ştiut de la început de pericolele acestei substanţe nocive şi de faptul că ea va distruge sănătatea populaţiei, şi totuşi au insistat ca aspartamul să fie comercializat. Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun că, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie să se folosească mănuşi şi măşti de protecţie chimică, şorţ special şi purificatorul de aer!
Lobbyştii, medicii, politicienii şi cercetătorii care susţin aspartamul sunt nişte criminali atroce, care, ştiind cât de nocivă este această otravă, mint cu neruşinare, condamnând oamenii la moarte. Mulţumită acestei josnice şi lacome alianţe, aspartamul s-a bucurat până acum de 27 de ani de succes comercial, fiind prezent în 7 până la 9 mii de produse alimentare şi medicamente şi utilizat de sute de milioane de oameni din întreaga lume. În urma unor teste de laborator, s-a găsit aspartam şi în produse care nu îl aveau menţionat pe etichetă. Odinioară aflat pe lista Pentagonului ca armă biochimică, în prezent este nelipsit din alimentaţia zilnică a populaţiei mondiale!
Pentru obţinerea aspartamului se utilizează metode de inginerie genetică
Aspartamul este cel mai răspândit îndulcitor artificial din lume, dar şi cel mai periculos aditiv. Denumirile lui comerciale sunt NUTRASWEET, EQUAL, SPOONFUL, EQUAL-MEASURE, CANDEREL, BENEVIA, NEOTAME. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât zahărul şi este lipsit de calorii. Neotame este o otravă şi mai puternică decât aspartamul, fiind derivat din acesta. Are o structură puţin modificată şi o putere de îndulcire mai mare. Aspartamul este obţinut printr-un proces de iginerie genetică. Componenta principală a aspartamului, fenilalanina, este produsă de o bacterie. Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multă fenilalanină. Monsanto, care, pe lângă culturile de plante modificate genetic produce şi acest îndulcitor, minte încă o dată şi ne asigură că aspartamul nu este nociv. Oamenii de ştiinţă care sunt sinceri recunosc că nu se ştie suficient despre procesul lui de obţinere, iar efectele sale nocive sunt evidente.
Compania producătoare a acestui îndulcitor artificial a avut doar în anul 1990 un profit de 996 de milioane de dolari. Aspartamul este un drog foarte sofisticat, care nu ar fi putut fi descoperit niciodată „accidental“. Chimistul despre care se spune că şi-a lins degetele atunci când lucra la un medicament împotriva ulcerului nu a fost intervievat niciodată. Oare de ce?
Efectul aspartamului este intensificat de prezenţa glutamatului şi a altor excitotoxine. O doză mică de aspartam adăugată la o doză mică de glutamat se transformă într-o doză şi mai toxică decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în cadrul companiei G.D.Searle din statul Illinois, SUA, companie care a mai produs, în ultimele decenii, şi alte substanţe periculoase ce sunt incluse în alimente (de exemplu, hormonul bovin de creştere, RBGH). La început, aspartamul s-a folosit ca agent antiulceros. El se obţine din doi aminoacizi (fenilalanina şi acidul aspartic) şi metanol.
Mecanismul de acţiune al aspartamului
În urma procesului de metabolizare în corpul uman, aspartamul se descompune în: 50% fenilalanină, dicetopiperazină (DCP), aproximativ 40% acid aspartic, 10% metanol. Fenilalanina este un aminoacid care se găseşte în mod normal în creier. Persoanele care suferă de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta conduce la acumularea unor niveluri foarte ridicate de fenilalanină în creier, care uneori pot fi chiar letale. Dr. Russell Blaylock specifică faptul că mai ales în anumite zone ale creierului se acumulează niveluri foarte ridicate de fenilalanină: hipotalamus, medula oblongata, corpus striatum. Pentru a susţine creşterea rapidă a fătului, sunt necesari mulţi aminoacizi. Aminoacizii din venele fătului sunt de 4 ori mai mulţi decât în sângele mamei. Hrana naturală este un amestec complex de aminoacizi. Nici un aliment nu are unul sau doi aminoacizi izolaţi, aşa cum are aspartamul. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory, a depus mărturie în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.” El a mai arătat că fenilalanina este mai bine metabolizată de către rozătoare decât de oameni. Aşa-numitele suplimente alimentare, cu fenilalanină izolată, acid aspartic, acid glutamic şi alţi aminoacizi dicarboxilaţi sunt neuroexcitotoxine comercializate ori dintr-o crasă ignoranţă, ori dintr-o răutate intenţionată. Ele fac exact opusul a ceea ce sunt destinate să facă. Fenilalanina izolată produce întreruperea transmiterii neuronale, subnutrirea creierului, neurotoxicitate, ceea ce duce la funcţionarea redusă a creierului, depresie, migrene etc. S-a estimat că, din aproximativ 200 de milioane de americani care consumă anual aspartam, 20 de milioane nu pot metaboliza fenilalanina, şi această incapacitate genetică există în special la copii, conducând, în timp, la retardare mintală. Acest lucru înseamnă un risc de retardare pentru milioane de copii.
Dr. William M. Pardridge de la UCLA a declarat că un tânăr care bea peste 4 băuturi răcoritoare dietetice pe zi are un nivel incredibil de ridicat al fenilalaninei. Acidul aspartic (ASP) Este al doilea aminoacid din aspartam, existent în proporţie de 40%. Acest aminoacid, atunci când este izolat, este o excitotoxină, excitând neuronii până la distrugerea lor completă. La fel ca formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii. Pericolele neurologice pentru făt sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi moştenite de copil, şi toate generaţiile viitoare sunt în pericol prin moştenirea distrugerilor cromozomiale, dar şi prin vătămarea ovulelor potenţiale (în cazul fătului de sex feminin), datorită consumului de aspartam al mamei în timpul sarcinii. Dicetopiperazina (DCP) apare prin descompunerea aspartamului. Alături de molecula intactă de aspartam, ea este responsabilă pentru cea mai masivă epidemie de tumori pe creier apărută vreodată. Dr. John W. Olney a observat că DCP produce în intestine un compus similar cu N-nitrozoureea, o puternică substanţă chimică ce determină tumori cerebrale. Unii cercetători spun că DCP se formează după
ingerarea aspartamului. Dr. Blaylock spune că DCP se formează în produsele lichide care conţin aspartam, în urma unei depozitări îndelungate.
În 1987, toxicologul dr. Jacqueline Verrett, în mărturia ei în faţa Senatului American, arată că DCP este implicată şi în apariţia şi dezvoltarea de polipi uterini şi în modificările colesterolului în sânge. Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizează prin oxidarea aspartamului şi formează formaldehida, şi apoi acidul formic (acesta se acumulează treptat în organism şi inhibă metabolismul oxigenului). Metanolul se obţine la nivelul intestinului subţire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneşte enzima chimotripsină. Formaldehida este o neurotoxină letală care interferează în procesul de replicare a ADN-ului şi determină efecte teratogene. Intoxicarea cu alcool metilic şi formaldehidă generează o serie de boli degenerative cumulative precum şi anomalii funcţionale în organism. Asociaţia pentru Protecţia Mediului (EPA) spune: „Metanolul este o otravă cumulativă pentru că, o dată ingerată, se elimină foarte greu din organism.. În corp, metanolul este oxidat şi se descompune în formaldehidă şi acid formic: ambele sunt extrem de toxice.“ De aceea, EPA recomandă o doză-limită de consum de metanol, de 7,8 mg/zi. Însă 1 l de băutură dietetică îndulcită cu aspartam conţine în jur de 56 mg de metanol! Dr. Woodrow Monte precizează: „Cei care consumă o cantitate foarte mare de băuturi aşa-zis dietetice zilnic, ingerează 250 mg de metanol pe zi, adică de 32 de ori mai mult decât limita admisă pe zi, stabilită de EPA. „Metanolul natural este prezent în anumite fructe şi legume (de exemplu, în roşii), dar el nu se găseşte niciodată izolat de etanol şi pectină, acestea din urmă împiedicând metanolul să fie metabolizat în formaldehidă şi în acid formic, ambele toxine letale. Metanolul sintetic este o otravă letală. Doza letală este de 1 ml/kg corp! O absorbţie de 50 până la 100 ml este mortală pentru om, deşi există cazuri în care moartea a survenit la mai puţin de 30 ml. Conţinutul de metanol în aspartam este de 1.000 de ori mai mare decât cel din alimentele obişnuite, conform publicaţiei americane Medical World News din anul 1978. În plus, metanolul din aspartam este „metanol pur“, care nu se găseşte ca atare în natură. Metanolul din natură este întotdeauna în amestec cu etanolul şi cu alţi compuşi, care îi scad concentraţia atunci când metanolul este eliberat în organismul uman.
Este suficient ca sticlele de Coca-Cola sau Pepsi-Cola light să rămână mai multe ore într-un depozit sau într-un vehicul fără răcire şi expus la soare, pentru ca ele să devină extrem de toxice. Mii de containere de băuturi light au fost trimise militarilor care au participat la operaţiunea Furtună în Deşert. Navetele de băuturi carbogazoase au rămas timp de săptămâni întregi în containere, la o temperatură ambiantă de peste 40 de grade C. Numeroşi soldaţi au manifestat diverse tulburări, identice cu simptomele otrăvirii cu aspartam.
Simptomele otrăvirii cu metanol includ: dureri de cap, acufene, ameţeală, greaţă, tulburări gastrointestinale, slăbiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorţeala membrelor, tulburări de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otrăvirii cu metanol sunt tulburările de vedere: pierderea treptată a vederii, înceţoşarea vederii, restrângerea progresivă a câmpului vederii, întunecarea vederii, vătămarea retinei, iar în final, orbirea. Datorită lipsei unor enzime-cheie, oamenii sunt mult mai expuşi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. De aceea, testele cu aspartam şi metanol realizate pe animale nu reflectă în mod corect pericolele acestor substanţe asupra oamenilor. Mai mult decât atât, formaldehida este recunoscută ca fiind un activator puternic, care face ca proteinele străine să fie recunoscute de către sistemul imunitar ca antigene şi care activează răspunsuri imunitare de distrugere a lor. Din cauza acestei acţiuni auxiliare a ei, formaldehida este inclusă în multe vaccinuri. Abilitatea formaldehidei de a crea antigenicitate, în special în combinaţie cu moleculele de aspartam, este atât de mare, încât produce reacţii grave autoimune ale ţesuturilor deformate de polimerizarea formaldehidei. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriilor ţesuturi, şi astfel apare. lupusul eritematos (o boală cronică ce se manifestă prin inflamaţie, durere şi leziuni ale ţesuturilor din întregul organism. Lupusul este o boală autoimună, în care sistemul imunitar al bolnavului nu reuşeşte să facă diferenţa între ţesuturile proprii şi intruşi, atacându-le). Aspartamul denaturează ţesuturile fetale, creând stimuli antigenici, care atrag distrugerea lor de către sistemul imunitar. Această încheiere a sarcinii poate fi atât de rapidă, încât mama nu are timp să observe diferenţa dintre întârzierea menstruaţiei şi avort. În afară de pericolul de a genera atacul din partea sistemului imunitar al mamei, aspartamul atacă direct şi fătul. Un exemplu bun este sindromul alcoolului fetal. Chiar şi consumul moderat de băuturi cu aspartam al mamei aduce fătului grave prejudicii pe viaţă. Apar diformităţi care marchează bebeluşul pentru întreaga viaţă, invaliditate şi lipsa acuităţii mintale la copiii care supravieţuiesc intoxicaţiei alcoolice uterine. Intoxicaţia cu alcool metilic este de 50 de ori mai puternică decât intoxicaţia cu alcool etilic (din băuturile alcoolice), iar intoxicaţia cu formaldehidă este de 5.000 de ori mai puternică.
Asamblate cu grijă în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât băuturile alcoolice. Datorită extremei toxicităţi a aspartamului, chiar şi dozele mici sunt extrem de distructive, vătămând sistemul nervos al fătului şi structurile legate de acesta. Vederea şi auzul sunt şi ele afectate. Toate ţesuturile sunt vătămate, căci dincolo de efectele neurologice de intoxicare, alcoolul metilic este cea mai puternică bază organică din organismul viu şi este şi un agent de polimerizare. Nu există scăpare în faţa acestei otrăviri, fiind obligatoriu metabolizată de către enzima alcooldehidrogenază a alcoolului metilic în formaldehidă, transferându-se 75% în citosol (citoplasmă) şi 25% în mitocondrie.
Capacitatea chelatoare aspartamului
În limba latină, chelate înseamnă gheară, iar n chimie, prin substanţă chelatoare se înţelege o ubstanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, el mai adesea metale. Unul dintre motivele entru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa activitate chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice şi le transportă în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge din timpul digestiei şi le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe. Multe dintre metalele pe care NutraSweet le poartă prin întregul nostru organism sunt la fel de toxice ca plumbul. Acidul aspartic se combină (formează chelaţi) cu cromul (un element necesar pentru funcţionarea corectă a glandei tiroide). Persoanelor care consumă mari cantităţi de aspartam li se poate atribui, după o anumită perioadă de timp, un diagnostic fals – boala Basedow-Graves –, pentru tratarea căreia, bolnavul este supus unei terapii alopate prin iradierea glandei tiroide, fără a se trata cauza reală!!!
Efectele nocive ale acestei toxine au determinat apariţia unei noi boli: boala aspartamului
Când pacienţii care se plâng de simptomele asociate aspartamului încetează să mai consume produsele care conţin aspartam, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou să consume aspartam. Mulţi medici se referă la această simptomatologie ca fiind „boala aspartamului“. Simptomele pot apărea imediat, gradat sau pot degenera în boli cronice. Dr. Lendon Smith a declarat că o mare parte a populaţiei suferă de efectele secundare asociate aspartamului, deşi nu au nici cea mai vagă idee de ce medicamentele, suplimentele şi plantele nu le vindecă simptomele. Apoi, există şi consumatori de aspartam care nu „par“ să sufere deloc de reacţii imediate. Aceştia însă sunt susceptibili de a dezvolta afecţiuni pe termen lung. Conform unui raport din 1994 de la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (DHHS) din SUA, multe dintre bolile cauzate de aspartam sunt foarte serioase, consumul lui în cantităţi mari putând duce şi la deces. Faţă de ceilalţi aditivi care se folosesc până în prezent, acest îndulcitor a înregistrat cele mai multe plângeri (80-85% din totalul de plângeri) din partea consumatorilor. Consumul de aspartam generează următoarele afecţiuni:
LA NIVELUL OCHILOR
• conjuctivită
• dilatarea pupilei
• sindrom exoftalmic; umflarea ochilor
• iritaţii, durere şi presiune oculară
• orbirea treptată a unuia sau a ambilor ochi
• probleme la folosirea lentilelor de contact
• reducerea lichidului lacrimal
• cecitate, scăderea vederii şi/sau alte probleme de vedere, cum ar fi: înceţoşare, fulgerări luminoase,viziunea unui tunel, pete sau linii.
LA NIVELUL URECHILOR
• intoleranţă severă la zgomot
• probleme cu auzul, pierderea auzului
• tinitus (ţiuituri în urechi)
LA NIVEL NEUROLOGIC
• ameţeală, clătinare din picioare, mers instabil, probleme de echilibru
• amorţeli ale extremităţilor, dureri ale extremităţilor
• artrită
• atacuri cerebrale parţiale sau complexe
• atacuri de panică
• confuzie
• convulsii
• crize de apoplexie
• crize epileptice
• durere locală, slăbiciune în membre
• dureri ale încheieturilor şi articulaţiilor
• dureri de cap, migrene, unele chiar acute (femeile sunt mult mai vulnerabile)
• dureri faciale atipice
• dureri generalizate
• dureri musculare şi la nivelul scheletului
• febrilitate
• halucinaţii
• hiperactivitate acută şi nevoia de a mişca încontinuu din picioare
• hiperactivitate la copii sau adulţi
• incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburări de gândire
• îngreunarea vorbirii, dificultăţi de vorbire, dicţie neclară
• leşin, inconştienţă şi comă
• modificarea formei şi a texturii sânilor
• parestezie şi amorţeala membrelor
• retardare la copii
• senzaţie de greutate în corp
• spasme musculare
• tremurături ale muşchilor
• tremurături severe
• tulburări neurologice
• umflarea diferitelor părţi ale corpului
LA NIVEL PSIHOLOGIC/PSIHIATRIC
• agresivitate
• anxietate
• depresii moderate până la severe (deoarece scade nivelul de serotonină)
• fobii
• insomnie, somnolenţă, probleme de somn
• iritabilitate
• modificări de personalitate
• oboseală accentuată
• schimbări rapide în calitatea şi intensitatea dispoziţiei
LA NIVELUL PIEPTULUI
• aritmie
• dispnee
• dureri în piept
• hipertensiune
• modificări ale presiunii sanguine
• palpitaţii, tahicardie
• respiraţie astmatică
• respiraţie scurtă datorită modificării poziţiei
LA NIVEL GASTROINTESTINAL
• balonare
• constipaţie
• crampe
• diaree, uneori cu cheaguri de sânge
• durere şi dificultăţi la înghiţire
• dureri abdominale
• greaţă, vomă
• modificarea apetitului
• modificarea sensibilităţii gustative
• modificări în greutate
• probleme ale sinusurilor
• probleme de salivare
• sete persistentă şi reţinerea apei în organism
• sialoree
• tendinţă de a mânca şi a bea excesiv
• tuse cronică
• urme de sânge în vomă sau fecale
• uscarea gâtului, dureri de gât
LA NIVELUL PIELII
• la nivelul pieptului, agravarea alergiilor respiratorii (de exemplu, astmul)
• eczeme
• înroşirea feţei
• leziuni dermatologice
• reacţii alergice în regiunea gurii şi a buzelor
• senzaţii de mâncărime, fără erupţii cutanate
• urticarie şi alte probleme de piele
LA NIVEL ENDOCRIN ŞI METABOLIC
• accelerează şi generează apariţia diabetului la persoanele care sunt susceptibile la diabet, dar care nu ar fi dezvoltat niciodată această boală dacă nu consumau aspartam
• accelerează procesele clinice ale diabetului
• adenopatie
• agravarea hipoglicemiei
• agravează şi simulează retinopatia şi neuropatia diabetică
• diverse tulburări metabolice, anemie
• căderea părului sau subţierea lui
• agravarea complicaţiilor diabetice: retinopatie, cataractă, neuropatie şi gastropareză
• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale
• creşte apetitul pentru carbohidraţi
• creşterea gradată în greutate
• diabet şi complicaţii ale diabetului
• dificultăţi în timpul sarcinii
• dismenoree
• hematurie
• hiperglicemie sau hipoglicemie
• modificarea coloraţiei unghiilor şi a pielii
• modificarea mirosului corporal
• modificări ale aspectului părului şi unghiilor
• modificări ale transpiraţiei
• noduli
• obezitate
• pierderea şi modificarea gustului
• probleme şi modificări menstruale
• produce un control scăzut asupra diabetului la pacienţii care iau insulină sau antidiabetice orale
• scăderea bruscă în greutate
LA NIVEL UROGENITAL
• impotenţă
• reducerea funcţiei sexuale
• tulburări sexuale
• dificultăţi de urinare
• modificări ale cantităţii urinei
• probleme urogenitale
• urinare frecventă şi senzaţie de arsură
ALTE TULBURĂRI
• modificarea temperaturii corpului
• probleme cu dantura
• probleme nespecifice
• scăderea imunităţii, sensibilitate crescută la infecţii
• sete excesivă, retenţia de lichide, umflarea picioarelor
CELE MAI GRAVE EFECTE
• comportament agresiv
• creşterea incidenţei cancerului, precum şi a gradului de malignitate a tumorilor pe creier
• defecte la naştere (incluzând retardarea mintală) şi avorturi spontane (nu doar în cazul în care mama a consumat aspartam, ci atunci când şi tatăl a consumat)
• dependenţa de aspartam şi apetitul exagerat şi incontrolabil faţă de dulciuri
• depresii severe
• hiperactivitate la copii
• moarte subită
• schizofrenie
• tendinţe suicidare
• ulcer peptic
• vătămarea iremediabilă a creierului
BOLI CAUZATE DE ASPARTAM
• boala Alzheimer
• boala Basedow-Graves
• boala Lyme
• boala Ménière
• boala Parkinson
• deficit de atenţie
• epilepsie (forma „grand mal“ şi „petit mal“)
• fibromialgie
• hipotiroidie datorată mercurului din plombele dentare
• limfom malign non-Hodgkin
• limfom la nivelul creierului (este o tumoare cu o rată foarte crescută de mortalitate, fiind asociată cu consumul de aspartam)
• lupus eritematos diseminat
• retardare mintală
• scleroză laterală amiotrofică
• scleroză multiplă
• sensibilitate crescută la amalgamurile dentare cu mercur
• sindromul cronic de oboseală
• sindromul de mialgie eozinofilică (EMS)
• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare, ovariene, uterine, adenomuri ale glandei pituitare, tumori uterine.
Aspartamul modifică nivelul de aminoacizi din sânge, blocând sau scăzând nivelul de serotonină, tirozină, dopamină, norepinefrină şi adrenalină. Apar astfel tulburări emoţionale, cum ar fi depresia. Chiar şi o singură doză de aspartam creşte semnificativ nivelul de fenilalanină din sânge. Aceste tulburări încetează imediat după eliminarea aspartamului din dietă. Dacă unor persoane cu deficienţe genetice li se administrează aspartam, ele pot manifesta dureri de cap, insomnie, depresie, atitudini ostile, anxietate şi alte reacţii negative. Nu este de mirare că medicamentul Prozac înregistrează vânzări extrem de mari… pentru că el tratează toate aceste tulburări! Este tipic ca simptomele intoxicării cu aspartam să nu poată fi detectate de testele obişnuite de laborator sau de razele X. Tulburările şi bolile pot fi de fapt semnele intoxicării cu aspartam. Deşi există un număr foarte mare şi în continuă creştere de atacuri de apoplexie produse de aspartam, Fundaţia Americană pentru Tratarea Epilepsiei promovează practic aspartamul. La Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), au fost monitorizate 80 de persoane care suferiseră anterior atacuri de apoplexie după ingerarea de aspartam. Institutul de Nutriţie Comunitară a concluzionat, în urma acestui program de supraveghere: „Aceste 80 de cazuri se potrivesc perfect definiţiei generale date de FDA riscului iminent asupra sănătăţii publice, fapt care ar necesita imediata retragere de pe piaţă a produsului în cauză.” Institutul de Cercetare a Cancerului din SUA a descoperit o creştere a incidenţei tumorilor maligne la nivelul creierului, în anii care au urmat obţinerii licenţei aspartamului pentru băuturi (după 1983). Una dintre plângerile cele mai frecvente ale victimelor aspartamului este pierderea memoriei. Ca o ironie, în 1987, compania G.D.Searle căuta să descopere un medicament pentru a combate sindromul pierderii de memorie cauzat de distrugerile provocate de aminoacizii cu rol excitator. Trei persoane din cinci care consumă acest îndulcitor au migrene, iar G. D. Searle (compania producătoare) este de părere că rata efectelor negative este nesemnificativă în comparaţie cu milioanele de doze de băuturi cu aspartam, consumate zilnic, de atâţia oameni la nivel planetar, şi de aceea aspartamul este indicat ca înlocuitor al zahărului.
Aspartamul distruge procesul de fertilizare prin faptul că ruinează răspunsul sexual al femeii şi induce disfuncţii sexuale la bărbat. Mai mult decât atât, aspartamul întrerupe dezvoltarea fătului prin avort sau generează defecte din naştere. Aspartamul distruge structura ADN-ului fătului, punând un stigmat pe generaţiile care vor urma. Proprietăţile aspartamului de inducere a avortului sunt inerente datorită structurii sale.
Mărturii cutremurătoare despre aspartam
Declaraţia unei femei (septembrie 2005): „Consum de 12 ani aspartam, sub formă de băutură carbogazoasă: Dr. Pepper Dietetică. Nu am fost niciodată grasă, dar m-am gândit să încep să beau băuturi dietetice pentru că eram îngrijorată că eu consumam prea mult zahăr şi aflasem despre efectele nocive ale acestuia. În ultimii 6-7 ani, ajunsesem să beau între 6-8 cutii de Dr. Pepper zilnic, uneori şi mai mult. Atacurile de panică şi teama de înălţime au început să îmi apară acum 5 ani.
Doctorul mi-a prescris antidepresive, însă ele şi-au făcut efectul doar o lună, apoi medicul mi-a crescut doza şi în cele din urmă a schimbat medicamentul, pentru că primul nu se dovedise eficace. După un an de zile de antidepresive, mi-a recomandat să iau Paxil-CR şi, în 3 săptămâni, am luat în greutate 15 kg! De la 1.70 m şi 56 kg la 1.70 m şi 72 kg în numai 3 săptămâni, era o treabă serioasă, şi cred că vă puteţi imagina cum mă simţeam. Am încetat să mai iau medicamentele şi am început să iau masiv complexul de multivitamine B. Acestea m-au ajutat, însă la fel ca antidepresivele, efectul lor nu dura. Ne-am mutat în Texas în luna mai şi a trebuit să conduc maşina timp de două zile. Când am trecut podul peste Mississippi, am crezut că o să mor de spaimă.
Ne-am stabilit în Houston, şi am început să mă interesez despre medicamentele şi vitaminele pe care le luam, pentru că începusem să cred că am dezvoltat un fel de alergie. Când am aflat despre aspartam, mi-am dat seama că nu doar atacurile de panică se datorau acestuia. Alte simptome cu care mă confruntam erau depresia, schimbările de dispoziţie, oribila transformare a temperamentului meu, palpitaţiile, pierderea auzului la urechea stângă, scăderea drastică a vederii, crampele şi diareea constantă, amorţirea degetelor mâinii la simpla intenţie de a apuca un obiect.
Toate aceste lucruri nu îmi fuseseră caracteristice înainte şi apăruseră rând pe rând în ultimii 5 sau 6 ani. Aveam senzaţia că alunec pe o pantă fără întoarcere. Am renunţat la aspartam şi produsele care conţin îndulcitori artificiali din 1 august 2005. Atacurile de panică s-au diminuat, dar nu au dispărut încă definitiv, dar coşmarurile îngrozitoare au dispărut, insomnia s-a redus, tendinţa paranoidă s-a diminuat, schimbările de dispoziţie s-au înrăutăţit – însă pentru că ştiu cum a fost să mă las de fumat, am încredere că aceste lucruri sunt specifice perioadei care a creat dependenţa, şi că vor trece. Sunt foarte încrezătoare şi plină de speranţă.”
Declaraţia lui Richard Moss (ianuarie 2006): „Am început să beau băuturi carbogazoase dietetice în anii ’80. Am observat totuşi că propaganda realizată de FDA era suspect de perfectă şi de inocentă în ceea ce priveşte siguranţa aspartamului pentru sănătatea umană, ştiind că metanolul şi aminoacizii sintetici din alimente sunt toxici. NutraSweet conţinea metanol, şi totuşi ei spuneau că o persoană poate bea cât de mult vrea, fără probleme. La câtva timp după aceea, am început să aud ţiuituri în urechi şi să am dureri trecătoare în braţe şi picioare.
În 1998, în timpul verii călduroase, beam chiar mai multe băuturi dietetice, deoarece munceam din greu şi, în timp ce conduceam spre casă, am avut de câteva ori atacuri severe de vertigo. De atunci până în prezent am surzit de urechea dreaptă, am intoleranţă la zgomote şi aud foarte greu cu urechea stângă. Am probleme cu purtarea lentilelor de contact. Nu am realizat că acestea se datorează aspartamului, până nu am citit despre efectele acestuia în anul 2004.
Nu am nicio îndoială că aceasta este cauza problemelor mele de sănătate şi îmi doresc să fi aflat mai devreme aceste lucruri, pentru a mă putea salva. În rest, sunt perfect sănătos, cu excepţia bolii Meniere şi a surzirii aproape complete.”
Declaraţia unui bărbat de 35 de ani de profesie anestezist: „Am avut trei atacuri majore de apoplexie, dureri mari de cap şi tulburări de vedere, atunci când consumam zilnic 4-6 băuturi de Coca Cola dietetice. Nu am mai avut absolut nici unul dintre aceste simptome timp de doi ani, din momentul în care am încetat să mai folosesc aspartam.“
Un medic a informat despre cazul unui pilot care-şi pierduse licenţa de zbor din cauza unor inexplicabile convulsii. Realizând că se datorează băuturilor cu aspartam, pilotul a încetat să le mai consume şi convulsiile au dispărut de asemeni. Încercând să-şi reobţină licenţa şi dreptul de a pilota din nou, documentând această intoleranţă a organismului la aspartam, el a urmărit să consume intenţionat băuturi carbogazoase cu aspartam, pentru a vedea efectul. La scurt timp, convulsiile au reapărut prompt.
Carmen Carradine, mama Katrinei: „Katrina avea 10 ani şi 9 luni şi m-am gândit că ar fi bine să ia nişte vitamine. I-am cumpărat Flinstone. A fost îngrozitor. După o lună nu mai ştiam dacă o să mai trăiască sau nu. Avea foarte des crize de apoplexie. Medicii au spus că dacă o să continue în felul acesta, o să moară. I-am povestit unei prietene prin ce treceam şi ea mi-a zis: «Oh, sună exact ca şi cum ar fi intoxicată cu aspartam!» În acea perioadă, ea urma un seminar despre sănătate, unde se vorbea despre pericolele aspartamului.
Aşa am aflat mai multe informaţii. Am început să arunc din bucătărie toate produsele care conţineau aspartam sau NutraSweet. Singurul lucru pe care nu l-am aruncat au fost vitaminele Flinstone, despre care nici nu m-am gândit că ar putea conţine aspartam. Vreme de 9 luni starea ei a început să se îmbunătăţească simţitor. Atunci m-am gândit să îi dau din nou vitaminele. Şi, din senin, a început să se plângă din nou de dureri de stomac, de cap, ameţeli, vorbea încetinit… Îmi amintesc perfect toate acestea, pentru că a trebuit să i le relatez doctorului. Şi mi-am dat seama că problema revine.
Am făcut din nou o razie prin dulapuri, căutând să-mi dau seama ce produs ar putea conţine aspartam. Şi am găsit aspartam în vitaminele Flinstone! Am fost şocată, pentru că nu aş fi crezut niciodată, niciodată că ar putea pune un îndulcitor artificial în produse pentru copii, mai ales în vitamine! Eram foarte furioasă! Le-am aruncat imediat. Şi imediat ce a încetat să ia acele vitamine, simptomele Katrinei au dispărut. Ca rezultat al consumului de aspartam, creierul ei a fost grav afectat, are o memorie mai scurtă, tulburări de comportament, probleme de vedere, dificultăţi de vorbire, probleme de învăţare, retardare mintală. Am aflat apoi că mai ales copiii sunt supuşi unor pericole majore, deoarece sunt mult mai sensibili în perioada de creştere.”
Cu puţin timp înainte de a muri de cancer, David Rietz a vrut să facă cunoscut acest mesaj: „Consider că am fost victima unei dezinformări monstruoase. Există legiuni întregi de mincinoşi care afirmă că aspartamul nu este periculos. Detest ideea de a fi fost otrăvit pentru profitul altora. Doresc să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a alerta publicul despre pericolele aspartamului.”
Realizând că un număr din ce în ce mai mare de oameni de ştiinţă, grupuri de protecţie a consumatorului şi medici sunt îngrijoraţi şi acuză aspartamul, în anul 2000 ziarul britanic Sunday Express a lansat o anchetă publică referitoare la efectele nocive ale aspartamului asupra sănătăţii consumatorilor. În urma acestei investigaţii, redacţia ziarului a fost inundată de scrisori, telefoane şi email-uri cu plângeri şi incriminări la adresa aspartamului din partea cititorilor. În urma acestei afluenţe neaşteptate de plângeri primite, ziarul Sunday Express a cerut Guvernului britanic să finanţeze noi studii pentru cercetarea efectelor aspartamului pe termen lung.
Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic
Anual, tone de aspartam sunt deversate, în mod deliberat şi în deplină cunoştinţă de cauză în ce priveşte efectele devastatoare pe care le produce, către populaţia planetei. Prin falsificarea şi denaturarea documentelor, prin informarea eronată, oamenii sunt încurajaţi să utilizeze această substanţă, toate aceste lucruri făcând parte dintr-o imensă conspiraţie criminală planetară. Continuarea acestei acţiuni este încurajată de interesele pentru profiturile enorme obţinute de companiile producătoare de aspartam şi din industria farmaceutică şi medicală, care promovează acest îndulcitor, pentru ca apoi să trateze oamenii afectaţi de efectele lui. Dacă reuşim să rupem doar o verigă din lanţul vicios al toxinelor, prezentând realitatea şi efectele dezastruoase ale acestora, oamenii încep să gândească: „Dacă m-au minţit în legătură cu această problemă, recomandându-mi acest medicament, care, iată, mi-a făcut rău, atunci mă întreb care este adevărul cu restul lucrurilor?“ Şi atunci, oamenii încep să îşi pună întrebări despre mai multe lucruri. Chiar dacă la început iese la iveală doar un singur adevăr, acesta deschide poarta pentru o trezire a conştiinţelor şi pentru vindecarea reală a oamenilor. Folosirea aspartamului este o otrăvire în masă a populaţiei mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte mare, şi el a fost declarat foarte periculos pentru consumul uman. În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp un pacient consumă aspartam, nici un medicament pe care îl ia nu este sigur.
Lobbyştii, medicii, politicienii şi cercetătorii care susţin aspartamul sunt nişte criminali atroce, care, ştiind cât de nocivă este această otravă, mint cu neruşinare, condamnând oamenii la moarte. Mulţumită acestei josnice şi lacome alianţe, aspartamul s-a bucurat până acum de 27 de ani de succes comercial, fiind prezent în 7 până la 9 mii de produse alimentare şi medicamente şi utilizat de sute de milioane de oameni din întreaga lume. În urma unor teste de laborator, s-a găsit aspartam şi în produse care nu îl aveau menţionat pe etichetă. Odinioară aflat pe lista Pentagonului ca armă biochimică, în prezent este nelipsit din alimentaţia zilnică a populaţiei mondiale!
Pentru obţinerea aspartamului se utilizează metode de inginerie genetică
Aspartamul este cel mai răspândit îndulcitor artificial din lume, dar şi cel mai periculos aditiv. Denumirile lui comerciale sunt NUTRASWEET, EQUAL, SPOONFUL, EQUAL-MEASURE, CANDEREL, BENEVIA, NEOTAME. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât zahărul şi este lipsit de calorii. Neotame este o otravă şi mai puternică decât aspartamul, fiind derivat din acesta. Are o structură puţin modificată şi o putere de îndulcire mai mare. Aspartamul este obţinut printr-un proces de iginerie genetică. Componenta principală a aspartamului, fenilalanina, este produsă de o bacterie. Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multă fenilalanină. Monsanto, care, pe lângă culturile de plante modificate genetic produce şi acest îndulcitor, minte încă o dată şi ne asigură că aspartamul nu este nociv. Oamenii de ştiinţă care sunt sinceri recunosc că nu se ştie suficient despre procesul lui de obţinere, iar efectele sale nocive sunt evidente.
Compania producătoare a acestui îndulcitor artificial a avut doar în anul 1990 un profit de 996 de milioane de dolari. Aspartamul este un drog foarte sofisticat, care nu ar fi putut fi descoperit niciodată „accidental“. Chimistul despre care se spune că şi-a lins degetele atunci când lucra la un medicament împotriva ulcerului nu a fost intervievat niciodată. Oare de ce?
Efectul aspartamului este intensificat de prezenţa glutamatului şi a altor excitotoxine. O doză mică de aspartam adăugată la o doză mică de glutamat se transformă într-o doză şi mai toxică decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în cadrul companiei G.D.Searle din statul Illinois, SUA, companie care a mai produs, în ultimele decenii, şi alte substanţe periculoase ce sunt incluse în alimente (de exemplu, hormonul bovin de creştere, RBGH). La început, aspartamul s-a folosit ca agent antiulceros. El se obţine din doi aminoacizi (fenilalanina şi acidul aspartic) şi metanol.
Mecanismul de acţiune al aspartamului
În urma procesului de metabolizare în corpul uman, aspartamul se descompune în: 50% fenilalanină, dicetopiperazină (DCP), aproximativ 40% acid aspartic, 10% metanol. Fenilalanina este un aminoacid care se găseşte în mod normal în creier. Persoanele care suferă de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta conduce la acumularea unor niveluri foarte ridicate de fenilalanină în creier, care uneori pot fi chiar letale. Dr. Russell Blaylock specifică faptul că mai ales în anumite zone ale creierului se acumulează niveluri foarte ridicate de fenilalanină: hipotalamus, medula oblongata, corpus striatum. Pentru a susţine creşterea rapidă a fătului, sunt necesari mulţi aminoacizi. Aminoacizii din venele fătului sunt de 4 ori mai mulţi decât în sângele mamei. Hrana naturală este un amestec complex de aminoacizi. Nici un aliment nu are unul sau doi aminoacizi izolaţi, aşa cum are aspartamul. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory, a depus mărturie în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.” El a mai arătat că fenilalanina este mai bine metabolizată de către rozătoare decât de oameni. Aşa-numitele suplimente alimentare, cu fenilalanină izolată, acid aspartic, acid glutamic şi alţi aminoacizi dicarboxilaţi sunt neuroexcitotoxine comercializate ori dintr-o crasă ignoranţă, ori dintr-o răutate intenţionată. Ele fac exact opusul a ceea ce sunt destinate să facă. Fenilalanina izolată produce întreruperea transmiterii neuronale, subnutrirea creierului, neurotoxicitate, ceea ce duce la funcţionarea redusă a creierului, depresie, migrene etc. S-a estimat că, din aproximativ 200 de milioane de americani care consumă anual aspartam, 20 de milioane nu pot metaboliza fenilalanina, şi această incapacitate genetică există în special la copii, conducând, în timp, la retardare mintală. Acest lucru înseamnă un risc de retardare pentru milioane de copii.
Dr. William M. Pardridge de la UCLA a declarat că un tânăr care bea peste 4 băuturi răcoritoare dietetice pe zi are un nivel incredibil de ridicat al fenilalaninei. Acidul aspartic (ASP) Este al doilea aminoacid din aspartam, existent în proporţie de 40%. Acest aminoacid, atunci când este izolat, este o excitotoxină, excitând neuronii până la distrugerea lor completă. La fel ca formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii. Pericolele neurologice pentru făt sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi moştenite de copil, şi toate generaţiile viitoare sunt în pericol prin moştenirea distrugerilor cromozomiale, dar şi prin vătămarea ovulelor potenţiale (în cazul fătului de sex feminin), datorită consumului de aspartam al mamei în timpul sarcinii. Dicetopiperazina (DCP) apare prin descompunerea aspartamului. Alături de molecula intactă de aspartam, ea este responsabilă pentru cea mai masivă epidemie de tumori pe creier apărută vreodată. Dr. John W. Olney a observat că DCP produce în intestine un compus similar cu N-nitrozoureea, o puternică substanţă chimică ce determină tumori cerebrale. Unii cercetători spun că DCP se formează după
ingerarea aspartamului. Dr. Blaylock spune că DCP se formează în produsele lichide care conţin aspartam, în urma unei depozitări îndelungate.
În 1987, toxicologul dr. Jacqueline Verrett, în mărturia ei în faţa Senatului American, arată că DCP este implicată şi în apariţia şi dezvoltarea de polipi uterini şi în modificările colesterolului în sânge. Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizează prin oxidarea aspartamului şi formează formaldehida, şi apoi acidul formic (acesta se acumulează treptat în organism şi inhibă metabolismul oxigenului). Metanolul se obţine la nivelul intestinului subţire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneşte enzima chimotripsină. Formaldehida este o neurotoxină letală care interferează în procesul de replicare a ADN-ului şi determină efecte teratogene. Intoxicarea cu alcool metilic şi formaldehidă generează o serie de boli degenerative cumulative precum şi anomalii funcţionale în organism. Asociaţia pentru Protecţia Mediului (EPA) spune: „Metanolul este o otravă cumulativă pentru că, o dată ingerată, se elimină foarte greu din organism.. În corp, metanolul este oxidat şi se descompune în formaldehidă şi acid formic: ambele sunt extrem de toxice.“ De aceea, EPA recomandă o doză-limită de consum de metanol, de 7,8 mg/zi. Însă 1 l de băutură dietetică îndulcită cu aspartam conţine în jur de 56 mg de metanol! Dr. Woodrow Monte precizează: „Cei care consumă o cantitate foarte mare de băuturi aşa-zis dietetice zilnic, ingerează 250 mg de metanol pe zi, adică de 32 de ori mai mult decât limita admisă pe zi, stabilită de EPA. „Metanolul natural este prezent în anumite fructe şi legume (de exemplu, în roşii), dar el nu se găseşte niciodată izolat de etanol şi pectină, acestea din urmă împiedicând metanolul să fie metabolizat în formaldehidă şi în acid formic, ambele toxine letale. Metanolul sintetic este o otravă letală. Doza letală este de 1 ml/kg corp! O absorbţie de 50 până la 100 ml este mortală pentru om, deşi există cazuri în care moartea a survenit la mai puţin de 30 ml. Conţinutul de metanol în aspartam este de 1.000 de ori mai mare decât cel din alimentele obişnuite, conform publicaţiei americane Medical World News din anul 1978. În plus, metanolul din aspartam este „metanol pur“, care nu se găseşte ca atare în natură. Metanolul din natură este întotdeauna în amestec cu etanolul şi cu alţi compuşi, care îi scad concentraţia atunci când metanolul este eliberat în organismul uman.
Este suficient ca sticlele de Coca-Cola sau Pepsi-Cola light să rămână mai multe ore într-un depozit sau într-un vehicul fără răcire şi expus la soare, pentru ca ele să devină extrem de toxice. Mii de containere de băuturi light au fost trimise militarilor care au participat la operaţiunea Furtună în Deşert. Navetele de băuturi carbogazoase au rămas timp de săptămâni întregi în containere, la o temperatură ambiantă de peste 40 de grade C. Numeroşi soldaţi au manifestat diverse tulburări, identice cu simptomele otrăvirii cu aspartam.
Simptomele otrăvirii cu metanol includ: dureri de cap, acufene, ameţeală, greaţă, tulburări gastrointestinale, slăbiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorţeala membrelor, tulburări de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otrăvirii cu metanol sunt tulburările de vedere: pierderea treptată a vederii, înceţoşarea vederii, restrângerea progresivă a câmpului vederii, întunecarea vederii, vătămarea retinei, iar în final, orbirea. Datorită lipsei unor enzime-cheie, oamenii sunt mult mai expuşi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. De aceea, testele cu aspartam şi metanol realizate pe animale nu reflectă în mod corect pericolele acestor substanţe asupra oamenilor. Mai mult decât atât, formaldehida este recunoscută ca fiind un activator puternic, care face ca proteinele străine să fie recunoscute de către sistemul imunitar ca antigene şi care activează răspunsuri imunitare de distrugere a lor. Din cauza acestei acţiuni auxiliare a ei, formaldehida este inclusă în multe vaccinuri. Abilitatea formaldehidei de a crea antigenicitate, în special în combinaţie cu moleculele de aspartam, este atât de mare, încât produce reacţii grave autoimune ale ţesuturilor deformate de polimerizarea formaldehidei. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriilor ţesuturi, şi astfel apare. lupusul eritematos (o boală cronică ce se manifestă prin inflamaţie, durere şi leziuni ale ţesuturilor din întregul organism. Lupusul este o boală autoimună, în care sistemul imunitar al bolnavului nu reuşeşte să facă diferenţa între ţesuturile proprii şi intruşi, atacându-le). Aspartamul denaturează ţesuturile fetale, creând stimuli antigenici, care atrag distrugerea lor de către sistemul imunitar. Această încheiere a sarcinii poate fi atât de rapidă, încât mama nu are timp să observe diferenţa dintre întârzierea menstruaţiei şi avort. În afară de pericolul de a genera atacul din partea sistemului imunitar al mamei, aspartamul atacă direct şi fătul. Un exemplu bun este sindromul alcoolului fetal. Chiar şi consumul moderat de băuturi cu aspartam al mamei aduce fătului grave prejudicii pe viaţă. Apar diformităţi care marchează bebeluşul pentru întreaga viaţă, invaliditate şi lipsa acuităţii mintale la copiii care supravieţuiesc intoxicaţiei alcoolice uterine. Intoxicaţia cu alcool metilic este de 50 de ori mai puternică decât intoxicaţia cu alcool etilic (din băuturile alcoolice), iar intoxicaţia cu formaldehidă este de 5.000 de ori mai puternică.
Asamblate cu grijă în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât băuturile alcoolice. Datorită extremei toxicităţi a aspartamului, chiar şi dozele mici sunt extrem de distructive, vătămând sistemul nervos al fătului şi structurile legate de acesta. Vederea şi auzul sunt şi ele afectate. Toate ţesuturile sunt vătămate, căci dincolo de efectele neurologice de intoxicare, alcoolul metilic este cea mai puternică bază organică din organismul viu şi este şi un agent de polimerizare. Nu există scăpare în faţa acestei otrăviri, fiind obligatoriu metabolizată de către enzima alcooldehidrogenază a alcoolului metilic în formaldehidă, transferându-se 75% în citosol (citoplasmă) şi 25% în mitocondrie.
Capacitatea chelatoare aspartamului
În limba latină, chelate înseamnă gheară, iar n chimie, prin substanţă chelatoare se înţelege o ubstanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, el mai adesea metale. Unul dintre motivele entru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa activitate chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice şi le transportă în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge din timpul digestiei şi le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe. Multe dintre metalele pe care NutraSweet le poartă prin întregul nostru organism sunt la fel de toxice ca plumbul. Acidul aspartic se combină (formează chelaţi) cu cromul (un element necesar pentru funcţionarea corectă a glandei tiroide). Persoanelor care consumă mari cantităţi de aspartam li se poate atribui, după o anumită perioadă de timp, un diagnostic fals – boala Basedow-Graves –, pentru tratarea căreia, bolnavul este supus unei terapii alopate prin iradierea glandei tiroide, fără a se trata cauza reală!!!
Efectele nocive ale acestei toxine au determinat apariţia unei noi boli: boala aspartamului
Când pacienţii care se plâng de simptomele asociate aspartamului încetează să mai consume produsele care conţin aspartam, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou să consume aspartam. Mulţi medici se referă la această simptomatologie ca fiind „boala aspartamului“. Simptomele pot apărea imediat, gradat sau pot degenera în boli cronice. Dr. Lendon Smith a declarat că o mare parte a populaţiei suferă de efectele secundare asociate aspartamului, deşi nu au nici cea mai vagă idee de ce medicamentele, suplimentele şi plantele nu le vindecă simptomele. Apoi, există şi consumatori de aspartam care nu „par“ să sufere deloc de reacţii imediate. Aceştia însă sunt susceptibili de a dezvolta afecţiuni pe termen lung. Conform unui raport din 1994 de la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (DHHS) din SUA, multe dintre bolile cauzate de aspartam sunt foarte serioase, consumul lui în cantităţi mari putând duce şi la deces. Faţă de ceilalţi aditivi care se folosesc până în prezent, acest îndulcitor a înregistrat cele mai multe plângeri (80-85% din totalul de plângeri) din partea consumatorilor. Consumul de aspartam generează următoarele afecţiuni:
LA NIVELUL OCHILOR
• conjuctivită
• dilatarea pupilei
• sindrom exoftalmic; umflarea ochilor
• iritaţii, durere şi presiune oculară
• orbirea treptată a unuia sau a ambilor ochi
• probleme la folosirea lentilelor de contact
• reducerea lichidului lacrimal
• cecitate, scăderea vederii şi/sau alte probleme de vedere, cum ar fi: înceţoşare, fulgerări luminoase,viziunea unui tunel, pete sau linii.
LA NIVELUL URECHILOR
• intoleranţă severă la zgomot
• probleme cu auzul, pierderea auzului
• tinitus (ţiuituri în urechi)
LA NIVEL NEUROLOGIC
• ameţeală, clătinare din picioare, mers instabil, probleme de echilibru
• amorţeli ale extremităţilor, dureri ale extremităţilor
• artrită
• atacuri cerebrale parţiale sau complexe
• atacuri de panică
• confuzie
• convulsii
• crize de apoplexie
• crize epileptice
• durere locală, slăbiciune în membre
• dureri ale încheieturilor şi articulaţiilor
• dureri de cap, migrene, unele chiar acute (femeile sunt mult mai vulnerabile)
• dureri faciale atipice
• dureri generalizate
• dureri musculare şi la nivelul scheletului
• febrilitate
• halucinaţii
• hiperactivitate acută şi nevoia de a mişca încontinuu din picioare
• hiperactivitate la copii sau adulţi
• incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburări de gândire
• îngreunarea vorbirii, dificultăţi de vorbire, dicţie neclară
• leşin, inconştienţă şi comă
• modificarea formei şi a texturii sânilor
• parestezie şi amorţeala membrelor
• retardare la copii
• senzaţie de greutate în corp
• spasme musculare
• tremurături ale muşchilor
• tremurături severe
• tulburări neurologice
• umflarea diferitelor părţi ale corpului
LA NIVEL PSIHOLOGIC/PSIHIATRIC
• agresivitate
• anxietate
• depresii moderate până la severe (deoarece scade nivelul de serotonină)
• fobii
• insomnie, somnolenţă, probleme de somn
• iritabilitate
• modificări de personalitate
• oboseală accentuată
• schimbări rapide în calitatea şi intensitatea dispoziţiei
LA NIVELUL PIEPTULUI
• aritmie
• dispnee
• dureri în piept
• hipertensiune
• modificări ale presiunii sanguine
• palpitaţii, tahicardie
• respiraţie astmatică
• respiraţie scurtă datorită modificării poziţiei
LA NIVEL GASTROINTESTINAL
• balonare
• constipaţie
• crampe
• diaree, uneori cu cheaguri de sânge
• durere şi dificultăţi la înghiţire
• dureri abdominale
• greaţă, vomă
• modificarea apetitului
• modificarea sensibilităţii gustative
• modificări în greutate
• probleme ale sinusurilor
• probleme de salivare
• sete persistentă şi reţinerea apei în organism
• sialoree
• tendinţă de a mânca şi a bea excesiv
• tuse cronică
• urme de sânge în vomă sau fecale
• uscarea gâtului, dureri de gât
LA NIVELUL PIELII
• la nivelul pieptului, agravarea alergiilor respiratorii (de exemplu, astmul)
• eczeme
• înroşirea feţei
• leziuni dermatologice
• reacţii alergice în regiunea gurii şi a buzelor
• senzaţii de mâncărime, fără erupţii cutanate
• urticarie şi alte probleme de piele
LA NIVEL ENDOCRIN ŞI METABOLIC
• accelerează şi generează apariţia diabetului la persoanele care sunt susceptibile la diabet, dar care nu ar fi dezvoltat niciodată această boală dacă nu consumau aspartam
• accelerează procesele clinice ale diabetului
• adenopatie
• agravarea hipoglicemiei
• agravează şi simulează retinopatia şi neuropatia diabetică
• diverse tulburări metabolice, anemie
• căderea părului sau subţierea lui
• agravarea complicaţiilor diabetice: retinopatie, cataractă, neuropatie şi gastropareză
• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale
• creşte apetitul pentru carbohidraţi
• creşterea gradată în greutate
• diabet şi complicaţii ale diabetului
• dificultăţi în timpul sarcinii
• dismenoree
• hematurie
• hiperglicemie sau hipoglicemie
• modificarea coloraţiei unghiilor şi a pielii
• modificarea mirosului corporal
• modificări ale aspectului părului şi unghiilor
• modificări ale transpiraţiei
• noduli
• obezitate
• pierderea şi modificarea gustului
• probleme şi modificări menstruale
• produce un control scăzut asupra diabetului la pacienţii care iau insulină sau antidiabetice orale
• scăderea bruscă în greutate
LA NIVEL UROGENITAL
• impotenţă
• reducerea funcţiei sexuale
• tulburări sexuale
• dificultăţi de urinare
• modificări ale cantităţii urinei
• probleme urogenitale
• urinare frecventă şi senzaţie de arsură
ALTE TULBURĂRI
• modificarea temperaturii corpului
• probleme cu dantura
• probleme nespecifice
• scăderea imunităţii, sensibilitate crescută la infecţii
• sete excesivă, retenţia de lichide, umflarea picioarelor
CELE MAI GRAVE EFECTE
• comportament agresiv
• creşterea incidenţei cancerului, precum şi a gradului de malignitate a tumorilor pe creier
• defecte la naştere (incluzând retardarea mintală) şi avorturi spontane (nu doar în cazul în care mama a consumat aspartam, ci atunci când şi tatăl a consumat)
• dependenţa de aspartam şi apetitul exagerat şi incontrolabil faţă de dulciuri
• depresii severe
• hiperactivitate la copii
• moarte subită
• schizofrenie
• tendinţe suicidare
• ulcer peptic
• vătămarea iremediabilă a creierului
BOLI CAUZATE DE ASPARTAM
• boala Alzheimer
• boala Basedow-Graves
• boala Lyme
• boala Ménière
• boala Parkinson
• deficit de atenţie
• epilepsie (forma „grand mal“ şi „petit mal“)
• fibromialgie
• hipotiroidie datorată mercurului din plombele dentare
• limfom malign non-Hodgkin
• limfom la nivelul creierului (este o tumoare cu o rată foarte crescută de mortalitate, fiind asociată cu consumul de aspartam)
• lupus eritematos diseminat
• retardare mintală
• scleroză laterală amiotrofică
• scleroză multiplă
• sensibilitate crescută la amalgamurile dentare cu mercur
• sindromul cronic de oboseală
• sindromul de mialgie eozinofilică (EMS)
• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare, ovariene, uterine, adenomuri ale glandei pituitare, tumori uterine.
Aspartamul modifică nivelul de aminoacizi din sânge, blocând sau scăzând nivelul de serotonină, tirozină, dopamină, norepinefrină şi adrenalină. Apar astfel tulburări emoţionale, cum ar fi depresia. Chiar şi o singură doză de aspartam creşte semnificativ nivelul de fenilalanină din sânge. Aceste tulburări încetează imediat după eliminarea aspartamului din dietă. Dacă unor persoane cu deficienţe genetice li se administrează aspartam, ele pot manifesta dureri de cap, insomnie, depresie, atitudini ostile, anxietate şi alte reacţii negative. Nu este de mirare că medicamentul Prozac înregistrează vânzări extrem de mari… pentru că el tratează toate aceste tulburări! Este tipic ca simptomele intoxicării cu aspartam să nu poată fi detectate de testele obişnuite de laborator sau de razele X. Tulburările şi bolile pot fi de fapt semnele intoxicării cu aspartam. Deşi există un număr foarte mare şi în continuă creştere de atacuri de apoplexie produse de aspartam, Fundaţia Americană pentru Tratarea Epilepsiei promovează practic aspartamul. La Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), au fost monitorizate 80 de persoane care suferiseră anterior atacuri de apoplexie după ingerarea de aspartam. Institutul de Nutriţie Comunitară a concluzionat, în urma acestui program de supraveghere: „Aceste 80 de cazuri se potrivesc perfect definiţiei generale date de FDA riscului iminent asupra sănătăţii publice, fapt care ar necesita imediata retragere de pe piaţă a produsului în cauză.” Institutul de Cercetare a Cancerului din SUA a descoperit o creştere a incidenţei tumorilor maligne la nivelul creierului, în anii care au urmat obţinerii licenţei aspartamului pentru băuturi (după 1983). Una dintre plângerile cele mai frecvente ale victimelor aspartamului este pierderea memoriei. Ca o ironie, în 1987, compania G.D.Searle căuta să descopere un medicament pentru a combate sindromul pierderii de memorie cauzat de distrugerile provocate de aminoacizii cu rol excitator. Trei persoane din cinci care consumă acest îndulcitor au migrene, iar G. D. Searle (compania producătoare) este de părere că rata efectelor negative este nesemnificativă în comparaţie cu milioanele de doze de băuturi cu aspartam, consumate zilnic, de atâţia oameni la nivel planetar, şi de aceea aspartamul este indicat ca înlocuitor al zahărului.
Aspartamul distruge procesul de fertilizare prin faptul că ruinează răspunsul sexual al femeii şi induce disfuncţii sexuale la bărbat. Mai mult decât atât, aspartamul întrerupe dezvoltarea fătului prin avort sau generează defecte din naştere. Aspartamul distruge structura ADN-ului fătului, punând un stigmat pe generaţiile care vor urma. Proprietăţile aspartamului de inducere a avortului sunt inerente datorită structurii sale.
Mărturii cutremurătoare despre aspartam
Declaraţia unei femei (septembrie 2005): „Consum de 12 ani aspartam, sub formă de băutură carbogazoasă: Dr. Pepper Dietetică. Nu am fost niciodată grasă, dar m-am gândit să încep să beau băuturi dietetice pentru că eram îngrijorată că eu consumam prea mult zahăr şi aflasem despre efectele nocive ale acestuia. În ultimii 6-7 ani, ajunsesem să beau între 6-8 cutii de Dr. Pepper zilnic, uneori şi mai mult. Atacurile de panică şi teama de înălţime au început să îmi apară acum 5 ani.
Doctorul mi-a prescris antidepresive, însă ele şi-au făcut efectul doar o lună, apoi medicul mi-a crescut doza şi în cele din urmă a schimbat medicamentul, pentru că primul nu se dovedise eficace. După un an de zile de antidepresive, mi-a recomandat să iau Paxil-CR şi, în 3 săptămâni, am luat în greutate 15 kg! De la 1.70 m şi 56 kg la 1.70 m şi 72 kg în numai 3 săptămâni, era o treabă serioasă, şi cred că vă puteţi imagina cum mă simţeam. Am încetat să mai iau medicamentele şi am început să iau masiv complexul de multivitamine B. Acestea m-au ajutat, însă la fel ca antidepresivele, efectul lor nu dura. Ne-am mutat în Texas în luna mai şi a trebuit să conduc maşina timp de două zile. Când am trecut podul peste Mississippi, am crezut că o să mor de spaimă.
Ne-am stabilit în Houston, şi am început să mă interesez despre medicamentele şi vitaminele pe care le luam, pentru că începusem să cred că am dezvoltat un fel de alergie. Când am aflat despre aspartam, mi-am dat seama că nu doar atacurile de panică se datorau acestuia. Alte simptome cu care mă confruntam erau depresia, schimbările de dispoziţie, oribila transformare a temperamentului meu, palpitaţiile, pierderea auzului la urechea stângă, scăderea drastică a vederii, crampele şi diareea constantă, amorţirea degetelor mâinii la simpla intenţie de a apuca un obiect.
Toate aceste lucruri nu îmi fuseseră caracteristice înainte şi apăruseră rând pe rând în ultimii 5 sau 6 ani. Aveam senzaţia că alunec pe o pantă fără întoarcere. Am renunţat la aspartam şi produsele care conţin îndulcitori artificiali din 1 august 2005. Atacurile de panică s-au diminuat, dar nu au dispărut încă definitiv, dar coşmarurile îngrozitoare au dispărut, insomnia s-a redus, tendinţa paranoidă s-a diminuat, schimbările de dispoziţie s-au înrăutăţit – însă pentru că ştiu cum a fost să mă las de fumat, am încredere că aceste lucruri sunt specifice perioadei care a creat dependenţa, şi că vor trece. Sunt foarte încrezătoare şi plină de speranţă.”
Declaraţia lui Richard Moss (ianuarie 2006): „Am început să beau băuturi carbogazoase dietetice în anii ’80. Am observat totuşi că propaganda realizată de FDA era suspect de perfectă şi de inocentă în ceea ce priveşte siguranţa aspartamului pentru sănătatea umană, ştiind că metanolul şi aminoacizii sintetici din alimente sunt toxici. NutraSweet conţinea metanol, şi totuşi ei spuneau că o persoană poate bea cât de mult vrea, fără probleme. La câtva timp după aceea, am început să aud ţiuituri în urechi şi să am dureri trecătoare în braţe şi picioare.
În 1998, în timpul verii călduroase, beam chiar mai multe băuturi dietetice, deoarece munceam din greu şi, în timp ce conduceam spre casă, am avut de câteva ori atacuri severe de vertigo. De atunci până în prezent am surzit de urechea dreaptă, am intoleranţă la zgomote şi aud foarte greu cu urechea stângă. Am probleme cu purtarea lentilelor de contact. Nu am realizat că acestea se datorează aspartamului, până nu am citit despre efectele acestuia în anul 2004.
Nu am nicio îndoială că aceasta este cauza problemelor mele de sănătate şi îmi doresc să fi aflat mai devreme aceste lucruri, pentru a mă putea salva. În rest, sunt perfect sănătos, cu excepţia bolii Meniere şi a surzirii aproape complete.”
Declaraţia unui bărbat de 35 de ani de profesie anestezist: „Am avut trei atacuri majore de apoplexie, dureri mari de cap şi tulburări de vedere, atunci când consumam zilnic 4-6 băuturi de Coca Cola dietetice. Nu am mai avut absolut nici unul dintre aceste simptome timp de doi ani, din momentul în care am încetat să mai folosesc aspartam.“
Un medic a informat despre cazul unui pilot care-şi pierduse licenţa de zbor din cauza unor inexplicabile convulsii. Realizând că se datorează băuturilor cu aspartam, pilotul a încetat să le mai consume şi convulsiile au dispărut de asemeni. Încercând să-şi reobţină licenţa şi dreptul de a pilota din nou, documentând această intoleranţă a organismului la aspartam, el a urmărit să consume intenţionat băuturi carbogazoase cu aspartam, pentru a vedea efectul. La scurt timp, convulsiile au reapărut prompt.
Carmen Carradine, mama Katrinei: „Katrina avea 10 ani şi 9 luni şi m-am gândit că ar fi bine să ia nişte vitamine. I-am cumpărat Flinstone. A fost îngrozitor. După o lună nu mai ştiam dacă o să mai trăiască sau nu. Avea foarte des crize de apoplexie. Medicii au spus că dacă o să continue în felul acesta, o să moară. I-am povestit unei prietene prin ce treceam şi ea mi-a zis: «Oh, sună exact ca şi cum ar fi intoxicată cu aspartam!» În acea perioadă, ea urma un seminar despre sănătate, unde se vorbea despre pericolele aspartamului.
Aşa am aflat mai multe informaţii. Am început să arunc din bucătărie toate produsele care conţineau aspartam sau NutraSweet. Singurul lucru pe care nu l-am aruncat au fost vitaminele Flinstone, despre care nici nu m-am gândit că ar putea conţine aspartam. Vreme de 9 luni starea ei a început să se îmbunătăţească simţitor. Atunci m-am gândit să îi dau din nou vitaminele. Şi, din senin, a început să se plângă din nou de dureri de stomac, de cap, ameţeli, vorbea încetinit… Îmi amintesc perfect toate acestea, pentru că a trebuit să i le relatez doctorului. Şi mi-am dat seama că problema revine.
Am făcut din nou o razie prin dulapuri, căutând să-mi dau seama ce produs ar putea conţine aspartam. Şi am găsit aspartam în vitaminele Flinstone! Am fost şocată, pentru că nu aş fi crezut niciodată, niciodată că ar putea pune un îndulcitor artificial în produse pentru copii, mai ales în vitamine! Eram foarte furioasă! Le-am aruncat imediat. Şi imediat ce a încetat să ia acele vitamine, simptomele Katrinei au dispărut. Ca rezultat al consumului de aspartam, creierul ei a fost grav afectat, are o memorie mai scurtă, tulburări de comportament, probleme de vedere, dificultăţi de vorbire, probleme de învăţare, retardare mintală. Am aflat apoi că mai ales copiii sunt supuşi unor pericole majore, deoarece sunt mult mai sensibili în perioada de creştere.”
Cu puţin timp înainte de a muri de cancer, David Rietz a vrut să facă cunoscut acest mesaj: „Consider că am fost victima unei dezinformări monstruoase. Există legiuni întregi de mincinoşi care afirmă că aspartamul nu este periculos. Detest ideea de a fi fost otrăvit pentru profitul altora. Doresc să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a alerta publicul despre pericolele aspartamului.”
Realizând că un număr din ce în ce mai mare de oameni de ştiinţă, grupuri de protecţie a consumatorului şi medici sunt îngrijoraţi şi acuză aspartamul, în anul 2000 ziarul britanic Sunday Express a lansat o anchetă publică referitoare la efectele nocive ale aspartamului asupra sănătăţii consumatorilor. În urma acestei investigaţii, redacţia ziarului a fost inundată de scrisori, telefoane şi email-uri cu plângeri şi incriminări la adresa aspartamului din partea cititorilor. În urma acestei afluenţe neaşteptate de plângeri primite, ziarul Sunday Express a cerut Guvernului britanic să finanţeze noi studii pentru cercetarea efectelor aspartamului pe termen lung.
Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic
Anual, tone de aspartam sunt deversate, în mod deliberat şi în deplină cunoştinţă de cauză în ce priveşte efectele devastatoare pe care le produce, către populaţia planetei. Prin falsificarea şi denaturarea documentelor, prin informarea eronată, oamenii sunt încurajaţi să utilizeze această substanţă, toate aceste lucruri făcând parte dintr-o imensă conspiraţie criminală planetară. Continuarea acestei acţiuni este încurajată de interesele pentru profiturile enorme obţinute de companiile producătoare de aspartam şi din industria farmaceutică şi medicală, care promovează acest îndulcitor, pentru ca apoi să trateze oamenii afectaţi de efectele lui. Dacă reuşim să rupem doar o verigă din lanţul vicios al toxinelor, prezentând realitatea şi efectele dezastruoase ale acestora, oamenii încep să gândească: „Dacă m-au minţit în legătură cu această problemă, recomandându-mi acest medicament, care, iată, mi-a făcut rău, atunci mă întreb care este adevărul cu restul lucrurilor?“ Şi atunci, oamenii încep să îşi pună întrebări despre mai multe lucruri. Chiar dacă la început iese la iveală doar un singur adevăr, acesta deschide poarta pentru o trezire a conştiinţelor şi pentru vindecarea reală a oamenilor. Folosirea aspartamului este o otrăvire în masă a populaţiei mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte mare, şi el a fost declarat foarte periculos pentru consumul uman. În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp un pacient consumă aspartam, nici un medicament pe care îl ia nu este sigur.
Uneori poate prea dulce...
Zaharul rafinat (alb) – cea mai dulce otrava
Sfecla de zahar se compune din peste 50 de constituenti cunoscuti. Zaharul insa, contine numai unul din acestia si anume zaharoza. Inselator prin gust, zaharul provoaca in organism o multime de dezechilibre. Este cunoscut, de toata lumea, faptul ca dulciurile provoaca diabet, favorizeaza depunerile de colesterol si supun inima unor eforturi suplimentare.
Chimia afirma ca zaharul este de natura organica. Acest fapt este adevarat, dar incomplet. Prin rafinare, zaharul isi pierde enzimele si toti ceilalti constituenti atat de necesari vietii. Spre a fi metabolizat, zaharul are nevoie sa foloseasca din rezervele organismului de calciu, magneziu, crom, vitamina B1 si de enzime.
In corpul nostrul, zaharul strabate cu usurinta intestinul subtire si ajunge in sange. Zaharul produce modificarea sangelui si confera o stare de hiperglicemie. Apoi, apare o rapida excitare fizica si psihica. Pancreasul primeste un soc si secreta mai multa insulina decat in mod normal. Dupa aproximativ 10-15 minute se instaleaza o stare de hipoglicemie ce se manifesta prin aparitia unei stari de oboseala. In acest proces este afectat si ficatul, care isi transfera o parte din rezerva de glucide in sange.
Alternantele acestea, datorate consumului de zahar, deregleaza metabolismul si epuizeaza sistemul nervos.
Zaharul afecteaza grav si imunitatea. Insulina care ramane in circulatia sanguina mult timp dupa ce zaharul a fost metabolizat, inhiba hormonul de crestere secretat de glanda pituitara.
Alte afectiuni produse sau favorizate de consumul zaharului sunt: cariile dentare, bolile cardiovasculare, obezitatea, arterioscleroza.
Toate aceste efecte negative ale zaharului sunt vizibile in timp. Insa, reactiile imediate ale organismului ne afecteaza viata de zi cu zi.
Cel mai sanatos inlocuitor al zaharului este mierea de albine.
Tot ca inlocuitor al zaharului rafinat, dar fara a fi nociv sanatatii, va recomandam zaharul invertit.( Se amesteca 1 kg de zahar cu 450 ml apa si o lingurita de acid citric sau acid tartric (sare de lamaie). Se aseaza cratita pe foc si se mai tine 10 min din momentul in care incepe sa fiarba, colectand mereu, cu o lingura de lemn spuma de deasupra. Se lasa la racit, apoi se pastreaza intr-o sticla sau intr-un borcan cu capac
Carnea si efectele nocive ale consumului ei...
Carnea constituie una dintre sursele importante de proteine, dar ea se dovedeste totodata saraca in minerale, vitamine si hidrati de carbon.Prin diverse cercetari stiintifice consumul de carne s-a dovedit ca produce tulburari multiple in organismul uman, al carui colon este mult mai lung decat cel al carnivorelor.
Iata principalele tulburari care pot sa apara la persoanele ce consuma carne:
1. Bacteriile intestinale, in loc sa actioneze ca fermenti, provoaca putrefactia bolului alimentar, situatie care antreneaza infiltrarea substantelor toxice in vasele sanguine. Pentru a elimina aceste toxine, organismul va trebui deci, sa consume o parte din energia ce ar fi trebuit sa alimenteze alte functii vitale, aici fiind inclusa si activitatea creierului.
2. Sinteza vitaminei B12 este mult franata, ceea ce va antrena declansarea anemiei.
3. Toxinele de origine animala au tendinta sa perturbe metabolismul hidratilor de carbon. Din aceasta cauza apare pericolul diabetului.
4. In timpul digestiei carnii, se produc substante care nu pot fi asimilate. Aceste substante se pot fixa creand astfel, premizele aparitiei tumorilor, adeseori canceroase.
5. Totalul de proteine necesare unei persoane pe zi este, dupa cum afirma cercetatorii, cuprins intre 70 si 90 de grame. Aceasta cantitate de proteine, necesare zilnic poate fi asigurata cu usurinta din produsele lactate si alimentele vegetale. Este cunoscut faptul ca un procentaj important de proteine se afla si in lapte, branza, iaurt, grau complet, porumb, nuci etc.
Un regim bazat preponderant pe fructe, legume, cereale si produse lactate poate fi considerat ca perfect echilibrat. In plus, este bine sa amintim faptul ca, suapraabundenta in proteine, datorat consumului de carne, este la fel de grav ca si lipsa lor. Acest surplus de proteine poate provoca boli ale ficatului, o crestere a presiunii sanguine si arterioscleroza prin intarirea arterelor.
Carnea contine o serie de elemente direct toxice pentru organismul uman, cum ar fi:
- deseurile provenite din vasele sanguine ale animalului taiat, diferiti microbi si urme ale medicamentelor date animalului sub forma vaccinurilor si antibioticelor;
- substantele toxice sintetizate de animal in momentul taierii si raspandite in intregul sistem sanguin;
- bacterii ce provin din descompunerea tesuturilor si care incep imediat dupa moartea animalului; fierberea sau prajirea nu reusesc niciodata sa distruga in totalitate aceste bacterii, deoarece carnea este un bun izolator termic.
Iata principalele tulburari care pot sa apara la persoanele ce consuma carne:
1. Bacteriile intestinale, in loc sa actioneze ca fermenti, provoaca putrefactia bolului alimentar, situatie care antreneaza infiltrarea substantelor toxice in vasele sanguine. Pentru a elimina aceste toxine, organismul va trebui deci, sa consume o parte din energia ce ar fi trebuit sa alimenteze alte functii vitale, aici fiind inclusa si activitatea creierului.
2. Sinteza vitaminei B12 este mult franata, ceea ce va antrena declansarea anemiei.
3. Toxinele de origine animala au tendinta sa perturbe metabolismul hidratilor de carbon. Din aceasta cauza apare pericolul diabetului.
4. In timpul digestiei carnii, se produc substante care nu pot fi asimilate. Aceste substante se pot fixa creand astfel, premizele aparitiei tumorilor, adeseori canceroase.
5. Totalul de proteine necesare unei persoane pe zi este, dupa cum afirma cercetatorii, cuprins intre 70 si 90 de grame. Aceasta cantitate de proteine, necesare zilnic poate fi asigurata cu usurinta din produsele lactate si alimentele vegetale. Este cunoscut faptul ca un procentaj important de proteine se afla si in lapte, branza, iaurt, grau complet, porumb, nuci etc.
Un regim bazat preponderant pe fructe, legume, cereale si produse lactate poate fi considerat ca perfect echilibrat. In plus, este bine sa amintim faptul ca, suapraabundenta in proteine, datorat consumului de carne, este la fel de grav ca si lipsa lor. Acest surplus de proteine poate provoca boli ale ficatului, o crestere a presiunii sanguine si arterioscleroza prin intarirea arterelor.
Carnea contine o serie de elemente direct toxice pentru organismul uman, cum ar fi:
- deseurile provenite din vasele sanguine ale animalului taiat, diferiti microbi si urme ale medicamentelor date animalului sub forma vaccinurilor si antibioticelor;
- substantele toxice sintetizate de animal in momentul taierii si raspandite in intregul sistem sanguin;
- bacterii ce provin din descompunerea tesuturilor si care incep imediat dupa moartea animalului; fierberea sau prajirea nu reusesc niciodata sa distruga in totalitate aceste bacterii, deoarece carnea este un bun izolator termic.
miercuri, 27 aprilie 2011
Organismele modificate genetic(OMG)-Solutie periculoasa sau necesitate?
Organismele modificate genetic(OMG)-Solutie periculoasa sau necesitate?
Din cele mai vechi timpuri de când practică agricultura şi creşterea animalelor, omul a fost mereu interesat să adapteze, tot mai bine, plantele cultivate şi animalele domestice la nevoile sale. Până la apariţia proceselor de transformare genetică, aceste ameliorări s-au realizat prin selecţia indivizilor care prezentau caracteristici morfologice sau fiziologice apărute prin mutaţii spontane şi prin sistemul încrucişare- selecţie a hibrizilor dintre soiurile sau rasele aceleiaşi specii. La animale, încrucişările între specii diferite s-au dovedit a fi dificile şi nu au reuşit decât între speciile foarte apropiate, dând naştere la hibrizi incapabili de a se reproduce; catârca, obţinută din încrucişarea măgarului cu iapa, fiind foarte rar fertilă, iar catărul este întotdeauna steril. La plante, hibrizii apăruţi prin încrucişări naturale sau artificiale între specii apropiate sunt, în general sterile, dar fertilitatea lor poate fi, în anumite cazuri, restaurată prin poliploidizare naturală sau artificială.
Biodiversitatea existenta astăzi atestă faptul că întotdeauna s-au produs modificări în zestrea genetică a animalelor si plantelor. Însă, foarte important, toate modificările s-au produs treptat, în mod firesc, de-a lungul unor perioade foarte mari de timp fără intervenţia omului.
Prin suprimarea barierelor naturale, care, până în prezent, împiedicau schimburile de gene între specii şi regnuri diferite, tehnicile transgenezei permit crearea de organisme transgenice, într-un timp foarte scurt,organisme dotate cu proprietăţi noi, total necunoscute înainte, fără nici o relaţie cu ritmul multimilenar al evoluţiei fiinţelor vii.
Tehnicile transgenezei conferă astfel omului puterea cvasinelimitată(cel puţin teoretic) de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiinţelor care-l înconjoară, inclusiv al propriei sale specii.
Descoperirea structurii de dublu helix a ADN-ului uman de către Watson şi Crick la începutul anilor 1950 a dus la cunoaşterea fundamentului biologic al speciei umane dar şi a altor specii, iar dezvoltarea bio-tehnologiilor a făcut posibilă intervenţia în genom în cadrul tehnicilor de inginerie genetică. Aplicarea acestor tehnici la plante a făcut posibilă obţinerea unor specimene modificate genetic.
La inceputul anilor 1960 prin aplicarea unor serii de tehnici ale geniului genetic(adică manipularea directă a genelor de către om) se reuşeşte extragerea unei gene din genomul unui organism şi reimplantarea ei în genomul unui alt organism, aparţinând unei alte specii sau chiar altui regn. Acest transfer de gene este numit trasgeneză, pentru că el presupune traversarea barierelor care, până nu demult, împiedicau schimburile de gene între specii diferite, mai ales între cele aparţinând unor regnuri diferite.
Gena care codifică un caracter care se doreste transferat unui alt organism se numeşte genă de interes, devenită în momentul transferului efectiv transgenă, iar organismul receptor va fi numit organism transgenic. Mai mult geniul genetic permite astăzi chiar crearea unor gene artificiale sau modificarea patrimoniului genetic al unei aceleiaşi specii, prin inactivarea, modificarea sau prin adăugarea(adiţia) uneia din propriile sale gene.
Sigla OMG desemnează, aşadar, orice organism al cărui patrimoniu genetic a fost modificat prin mecanismele specifice geniului genetic.
Organismele modificate genetic – create şi cultivate pe scară largă în Statele Unite ale Americii – accepate şi de alte state ale lumii,de foarte multe ori sub pretextul ca reprezinta o rezolvare a problemei foametei,sunt respinse cu vehementa de nenumarate alte tari si de catre organizatiile ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat. Multi specialişti chiar au ajuns să definească organismele modificate genetic ca o soluţie periculoasă la o problemă inexistentă.
Aplicarea tehnicilor de inginerie genetică a început in 1960 când au şi apărut primele alimente din organisme modificate genetic.
În 1967 s-a produs o varietate de cartof(Lenape) care avea un conţinut mare de substanţă uscată.După doi ani acest cartof a fost retras constatându-se căci conţinea o mare cantitate de solanină-toxină puternică.
Începând cu sfârşitul anilor 70 , interesul s-a indreptat mai cu seamă spre microorganismele utilizate în sectoarele alimentare şi farmaceutice:
-Transferarea genei interferonului(localizată pe perechea a cincea de cromozomi) în plasmide de Escherichia coli,care, in vitro, producea interferon uman.
- Obţinerea unei bacterii care produce un îndulcitor, thaumatina, mult mai puternic decât zahărul şi al cărei transgena provine de la un arbore din Africa Occidentală.
În 1978 are loc obţinerea unei bacterii transgenice (Escherichia coli) care sintetizează insulină umană, că urmare a transferului de gene umane care codifica această proteină.
În 1979 la Universitatea Cornell din New York s-a produs prin tehnică ADN-recombinat hormonul somatotropina de bovină,hormon sintetic promotor al creşterii bovinelor. În 1980 cercetătorii Monsanto-Corporation(SUA) şi cei ai Max Planck Institute for Plant Breending(Germania) au pus la punct o metodă de creare a plantelor transgenice prin utilizarea unei bacterii patogene ale cărei gene au fost introduse în cromozomul plantelor.
1983 este anul în care se obţine un tutun rezistent la un antibiotic, datorită transferului unui fragment de plasmida bacteriană care codifica această proprietate. Deşi lipsit de valoare agricolă, acest tutun a conferit realizatorului sau(prof. Van Montagu, Universitatea din Gând, Belgia) calitatea de pionier al transgenezei vegetale în Europa.
O altă bacterie transgenetica ce merită de asemenea a fi menţionată este Pseudomonas syringae, întrucât a fost primul OMG diseminat în mod voluntar în mediul înconjurător(în SUA, în anii 1983-1984), fără a se luă în considerare eventualele riscuri ecologice.
1986- reprezintă premieră mondială pentru cultură experimentală, în câmp, a unei plante transgenice(în Belgia).
În perioadă 1983-1990 s-au dezvoltat tehnici mai sofisticate cu ADN recombinat pentru transformări genetice la plante şi animale,în acelaşi timp s-a marşat pe aplicarea transgenezei în terapiile umane.
În 1994 FDA(Food and Drug Administration-SUA) a aprobat comercializarea pe piaţă a tomatelor obţinute prin tehnicile ingineriei genetice(Calgene Corporations Flavr Savr Tomato). Prima "versiune" a tomatei cu maturare întîrziată era făinoasă, cu gust metalic şi suporta greu transportul,căci pielea sa era fragilă, motive pentru care consumatorii americani au refuzat-o. Firma producătoare (Calgene) a evitat să o amelioreze, întrucât a fost cumpărată de Monsanto. "Versiunile" ulterioare au fost mai bine acceptate în SUA, dar ele nu au "sedus papilele gustative" ale unui mare bucătar francez care, în trecere prin SUA, a declarat:ea (tomata) nu este rea, este şi mai rău, este insipidă!
În următorii ani prin utilizarea aşa ziselor tehnici „terminator seed”,gene tun sau tun biolistic s-au introdus gene străine în cromozomii unor plante de cultură în vederea îmbunătăţirii calităţilor nutriţionale,senzoriale şi a rezistenţei la diferiţi stresori,dar şi pentru obţinerea unor cantităţi mai mari la hectar.
Riscurile pentru sănătatea umană şi pentru mediul înconjurător ale folosirii organismelor transgenice
* modificarea calităţii nutriţionale a alimentelor prin creşterea sau scăderea calităţii unor nutrienţi.
Pe de altă parte există încă puţine informaţii despre efectele modificării compoziţiei în nutrimente ale produselor de origine animală şi vegetală cu referire la:
-intereactiunea între nutrimentele alimentului;
-interacţiunea nutriment-genă;
-biodisponibilitatea nutrimentelor;
-potenţa şi metabolismul nutrimentelor.
*rezistenţă la antibiotice:la producerea organismelor modificate genetic sunt folosiţi markeri(gene) prin intermediul cărora se stabileşte rezistenţa la antibiotice a recoltelor.
Genele marker pot fi transferate la microorganismele care populează tractul intestinal la oameni şi animale prin consum de alimente/furaje.Acestea ar produce o creştere a rezistenţei la antibiotice a microorganismelor implicate implicit o slăbire a stării de sănătate.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avertizat în 2001 că oamenii manifestă deja niveluri de rezistenţă la antibiotice care îi fac mai vulnerabili la maladiile mortale.
*alergenitate potenţială:modificarea genetică a plantelor aflate în compoziţia diferitelor alimente de origine vegetală,conduce la transformarea propriatatilor alergice la aceste alimente şi respectiv la cel care le consuma.
De asemenea multe produse alimentare conţin în compoziţia lor organisme modificate genetic la crearea cărora s-au folosit că donori de gene microorganisme ale căror potenţial alergic este necunoscut sau netestat.
Un exemplu concret în acest sens este introducerea unei gene de la arahidele braziliene în soia, în vederea creşterii conţinutului proteic al acesteia,proces care a dus la reacţii alergice puternice din partea consumatorilor alergici la acel soi de arahide.
La sfârşitul lunii septembrie 2000, societatea Kraft Food USA a retras din circulaţie 2,5 milioane de cutii de plăcinte din porumb, întrucât laboratorul „Genetic ID” (solicitat de asociaţia ecologista „ Friends of the Earth”) descoperise în aceste plăcinte, 1 % porumb Starlik, rezervat numai în scop furajer, puternic alergizant. După câteva zile, firma producătoare a acestui porumb transgenic (tânăra filială „ Corpscience” a multinaţionalei europene Aventis) a anunţat retragerea definitivă a acestui porumb.
Majoritatea culturilor modificate genetic sunt concepute să reziste la aplicări fără limită de ierbicide. Două dintre cele mai folosite chimicale, bromoxynil şi glyphosat (Roundup TM) sînt asociate cu tulburări de creştere ale fetuşilor, cu tumori, carcinoame, limfoame non-Hodgkin. Se consideră că soiul de porumb modificat genetic numit StarLink declanşează reacţii alergice precum vomă, diareea şi şocul anafilactic. Unii consultanţi ştiinţifici din SUA consideră că toate proteinele din porumbul modificat genetic (36% din producţia SUA) ar putea acţiona ca agenţi antigenici şi alergenici.
Cercetătoarea dr. biolog Irina Ermakova a efectuat un experiement la Institutul de Neurofiziologie şi Studiul Activităţii Nervoase Superioare de pe lângă Academie Rusă de Ştiinţă. Noua femele de cobai au fost împărţite în 3 grupe de câte 3: un grup de control, un grup în a cărui hrană s-a adăugat făină de soia modificată genetic şi un grup care a consumat alimente amestecate cu făină de soia obişnuită. A rezultat un număr anormal de mare de decese printre urmaşii femelelor hrănite cu soia modificată genetic. În plus, 36% dintre aceiaşi cobai cântăreau mai puţin de 20 de grame, fapt care evidenţia starea lor de extremă slăbiciune.
*transferul neintenţionat de gene la plantele sălbatice înrudite:plantele transgenice cu rezistentă mare la insecticide pot să polenizeze cu specii sălbatice creând ierburi greu de eradicat.Acest tip de transfer poate avea consecinţe necunoscute,aceste super-buruieni putând conduce la perturbarea ecosistemelor respective.Culturile transgenice pot deveni sălbatice,necesitând astfel programe costisitoare şi periculoase pentru control.
O serie de cercetători francezi (HABERT, 1994) şi danezi (MIKKELSEN et al., 1997) au demonstrat existenţa unui astfel de fenomen în cazul rapiţei. Aceştia au obţinut hibrizi ale căror seminţe foarte fecunde au dat naştere unor plante adventinve, la fel de competitive ca şi rapita, dintre ele, 42% erau rezistente şi la ierbicid. De altfel, se ştie că polenul de rapită poate "parcurge" mai mulţi km, mai ales când este dezhidratat şi când condiţiile climatice sunt favorabile.
Posibila apariţie a unor buruieni rezistente la ierbicide nu este negată de producătorii de OMG-uri, care au în vedere remedierea prin producerea de noi ierbicide şi de noi OMG-uri rezistente la acestea. Aşadar, din nou, alte şi alte investiţii, alte şi alte riscuri!
*toxicitate potenţială:produsele alimentare care conţin în mod natural substanţe toxice ,prin modificare genetică şi-ar mari potenţialul toxic. Astfel gene care codifica anumite substanţe ar fi excitate şi ar codifica producerea unor cantităţi mult mai mari de astfel de substanţe cu efect negativ asupra sănătăţii omului.
*crearea de noi virusuri şi toxine:plantele transgenice pot conţine particule virale ca parte a strategiei de îmbunătăţire a rezistenţei cea ce va conduce la crearea de noi virusuri în mediu.Principalul mecanism de evoluţie naturală a virusurilor îl constituie recombinările secvenţelor genetice. De aceea, unii cercetători au lansat ideea unei posibile recombinări între gena virală, prezentă într-o anumită plantă, cu gene ale unui virus înrudit care a infectat o plantă rezistentă sau care se află în mod natural în aceasta. Astfel de recombinări au fost deja observate experimental în laborator, fără a se fi putut determina dacă noul virus ar fi mai mult sau mai puţin patogen decât virusul parental. Marele necunoscut este reprezentat de frecvenţa cu care aceste recombinări s-ar produce în natură, mai ales în vastele culturi transgenice, unde sunt prezente numeroase gene virale.
Unul din principalele organisme modificate genetic care sintetizează astfel de toxine este porumbul Bt, care cuprinde numeroase soiuri transgenice. Acest porumb este folosit atât în alimentaţia oamenilor(ulei, amidon, sirop de glucoză, etc), cât şi la furajarea animalelor(boabe şi însilozat). toxina insecticidă naturală este inofensivă pentru animalele cu sânge cald(deci şi pentru om), însă trebuie reamintit că toxina sintetizată de organismele modificate genetic este o formă activă a acesteia. Dar, nici un studiu toxicologic nu s-a realizat asupra formei active a acestei toxine. Este, aşadar, un motiv pentru a ne pune câteva întrebări precum: prezenţa constantă a toxinei active, şi chiar a produşilor săi de degradare, nu prezintă un risc pentru sănătatea animalelor hrănite cu astfel de produse?; dar consumarea de către om a cărnii animalelor hrănite cu porumb modificat genetic nu prezintă nici un pericol?
O serie de experienţe efectuate de către cercetători americani, în medii controlate au arătat că toxinA porumbului-Bt era prezentă în sol, prin secreţiile radiculare ale porumbului modificat genetic. Timp de 25 de zile, această toxină a ucis larvele de insecte, după care ea s-a fixat de particulele de sol şi, se pare, şi-a pierdut capacitatea insecticidă(Saxena, Flores et Stozky, 1999). Alţi cercetători au constatat că toxină Bt s-a dovedit vătămătoare pentru colembole(grup de insecte cu un important rol în reciclarea materiei organice moarte) şi că ea ar putea persistă în sol timp de 8 luni(Environment Protection Agency, MRID nr. 434635, ap. Hansen et. al., 2001).
*acces limitat la seminţe de organisme modificate genetic brevetate pentru micii fermieri,aceştia neputând cumpăra în fiecare an de la marile companii seminţele necesare,ei neputând în acelaşi timp selecţiona şi pregăti pentru însămânţare recolta proprie datorită restricţiilor legislative ce se prevăd că vor fi impuse.
În plus prin utilizarea tehnologiei “terminator gene” companiile producătoare de OMG,vor exercita un monopol şi vor genera anticompetitivitate (prin producerea de seminţe sterile care nu vor germina,micii fermieri fiind nevoiţi să cumpere în fiecare an seminţe de la aceste companii).
*modificarea genetică reduce biodiversitatea, înlăturând barierele care au protejat integritatea speciilor de-a lungul timpului. Studii efectuate demonstrează că introducerea masivă şi iresponsabila în circuitul agricol a plantelor modificate genetic sau transgenice, rezistente la ierbicide, va conduce, treptat, la dispariţia unor vieţuitoare care se hrănesc cu seminţele provenite de la ierburi şi buruieni alterându-se grav hotarele pe care speciile le-au stabilit în mod firesc între ele de-a lungul evoluţiei.
*va duce la dispariţia fermelor mici care produc organic,deoarece prezenţa în jurul unor astfel de ferme a culturilor de organisme modificate genetic va duce la contaminarea recoltelor prin polenizare ducând la crearea de mutanţi în producţie dar şi de “buruieni monstruoase ” rezistente la pesticide naturale.
În ceea ce-i priveşte pe aceşti agricultorii care practică agricultura biologică, un alt pericol apare: acela al imposibilităţii de a garanta că porumbul lor este lipsit de organisme modificate genetic La începutul lunii aprilie 2000 au fost descoperite seminţe de rapită transgenica rezistentă la un ierbicid total, între seminţele convenţionale furnizate de o firmă canadiană agricultorilor din Germania, Franta, Marea Britanie şi Suedia. Primele analize oficiale efectuate de laboratoare specializate din Friburg (Germania), precum şi de firma producătoare din Canada (Advanta) au indicat prezenţa a 0,5% (în loturile din Germania) şi a 2,6% (la cele din Suedia) de seminţe transgenice. Firma producătoare a demonstrat că a respectat reglementările privitoare la distanţa (de 800m) dintre culturile convenţionale şi cele transgenice. Tot în primăvara anului 2000, un laborator oficial francez a descoperit că seminţele de soia convenţională (provenite din SUA) conţineau 1,5%-1,8% seminţe de soia transgenica.În iulie 2001, Agenţia Franceză de Securitate Sanitară (AFSSA) sublinia că 41% din eşantioanele de porumb prelevate din eşantioanele din culturile convenţionale conţineau segvenţe de OMG-uri. Nu cumva avem de a face cu un nou fenomen,efect al cultivării acestor plante, "poluarea genetică"?
*testările din laboratoare dar şi din câmpurile experimentale vor conduce şi la accidente inevitabile în astfel de cazuri provocând eliberarea de agenţi toxici,toxine biologice,otrăvuri care pot periclita viaţa.
Nici un studiu serios de impact ambiental nu s-a făcut înaintea trecerii în cultură la scară mare a primelor OMG-uri: se încrucişează acestea cu speciile înrudite?, care este influenţa lor asupra insectelor polenizatoare?, cum influenţează ele microorganismele din sol? etc.
În plus se estimează că naţiunile bogate nu vor mai importa produse precum vanilie,cacao,cafea,orez şi alte produse din ţările tropicale(acestea putând fi cultivate în ţările lor) conducând la sărăcirea populaţiei din zonele respective şi chiar la dispariţia ei.
*organismele modificate genetic reprezintă o încălcare a alegerii consumatorului care este incapabil de a deosebi un aliment care conţine astfel de organisme de un aliment normal.
Din 1992 au început să fie cultivate în SUA cereale şi legume ale căror gene au fost alterate prin biotehnologiile moderne. Aceste produse au fost introduse şi pe piaţa europeană fără ca publicul consumator să ştie ce mănâncă. Sondajele indică faptul că peste 90% din consumatorii europeni resping o astfel de alimentaţie având în vedere şi avertismentele asupra riscurilor pentru sănătate pe care le presupune consumul unor asemenea produse date de specialişti în genetică şi medicină. În ţările din Uniunea Europeană, există un adevărat scandal pe tema securităţii alimentaţiei. În prim plan sunt vizate importurile de alimente şi cultivarea soiurilor modificate genetic. Ţări ca Germania şi Portugalia au oprit cultivarea soiurilor de porumb modificate genetic. Comisia Europeană a limitat introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic, în urma dovezilor privind riscul pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător aduse de Asociaţia Greenpeace.
Într-un raport al ISAA (Serviciul Internaţional pentru Promovarea Biotehnologiei Agricole) se arată că România se află printre cele câteva ţări din lume care cultivă şi testează soiuri de cereale modificate genetic. Producătorii agricoli din România au cultivat seminţe de soia modificate genetic, iar producţia obţinută ulterior a intrat în industria de prelucrare a cărnii. De asemenea se mai cultivă cartofi şi porumb transgenetice.
Conform unui buletin de specialitate al Consiliului pentru Responsabilitate Genetică din America, circa 90% din mărfurile aflate în magazinele din SUA sunt suspectate de a conţine OMG. Ţinând cont de faptul că în România importurile de alimente din SUA sunt semnificative, este foarte probabil ca multe dintre produsele comercializate pe piaţa românească să conţină OMG.
*organismele modificate genetic violează sfinţenia vieţii;
“In jurul nostru avem o mulţime de dovezi evidente despre o acţiune inteligentă,despre un plan binevoitor.Ele ne arată natura supusă unei voinţe libere.Ele ne arată că toate lucrurile vii depind de un Creator şi de un Stăpân etern.”(William Tomson-Lordul Kelvin)
Modificările petrecute în natură dea lungul sutelor de ani,chiar şi modificările petrecute cu fiinţa umană, nu justifică intervenţia brutală a omului în evoluţia naturii,a vieţii.
Intervenţiile oamenilor de ştiinţă prin combinarea regnului vegetal cu cel animal(exemplu relevant introducerea prin tehnică ”terminator seed” a unei gene de la un peste ce trăieşte în marea nordului în cromozomii unui soi de căpşuni în scopul creşterii rezistenţei la temperaturi scăzute ),prin procesele de clonare care vizează şi finta umană lezează grav sfinţenia vieţii.
Ultima găselniţă în materie de OMG-uri este chiar introducerea unor gene umane plantelor, pentru a fi transformate în aliment-medicament.
Creatorul a lăsat un curs pentru fiecare element al acestei lumi,inclusiv pentru fiinţă umană,a lăsat libertate totală,a lăsat o comuniune perfectă care nu pot fi şubrezite cu intervenţii “inconstiente” precum efectele procesului de transgeneza.
Dacă ţăranul român autentic,dacă strămoşii noştri,priveau cu atât de mare respect natura amintind atât de frumos că “bobul de grâu e obrazul lui Dumnezeu,e obrazul Mântuitorului Hristos” şi creaseră un adevărat cult pentru această plantă simbol a pâinii “cea de toate zilele”, şi nu numai,oare aceste acţiuni care periclitează sfinţenia vieţii nu cumva lezează Divinitatea?
Tot aceşti cercetători(care „se joaca” cu definiţia vieţii) au arătat că multe boli specifice plantelor, animalelor sau omului îşi au originea în mici imperfecţiuni ale codului genetic. Ne putem imagina asfel cât de grave pot fi efectele secundare şi accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se joacă cu ordinea şi echilibrul atît de fragil al celulelor vieţii.
Prezenţa pe piaţa româneasca a produselor modificate genetic.
Între Europa şi Statele Unite ale Americii se duce un adevărat război pe tema manipulării genetice. La 15 ani de la cultivarea în scop comercial a primelor plante modificate genetic, comunitatea ştiinţifică internaţională încă nu a tranşat clar dacă acestea au sau nu efecte negative asupra organismului uman.
Cu ocazia celui mai recent sondaj de opinie efectuat în statele membre UE, majoritatea cetăţenilor s-au declarat împotriva utilizării acestora. Unele state membre UE, precum Austria, Polonia şi Germania, au stabilit chiar zone interzise cultivării OMG-urilor. Rezistenta este motivată de temerile că OMG-urile ar putea dauna biodiversităţii şi sănătăţii umane.
Federaţia Naţională de Agricultură Ecologică spune că 90% din fructele şi legumele de pe piaţa românească nu sunt crescute sută la sută natural. În susţinerea acestei ipoteze vin din ce în ce mai multe cazuri medicale de toxiinfectii şi alergii provocate de legume. Medicii spun că microtoxinele din produsele chimice pot duce până la cazuri de ciroză. Iar pentru că autorităţile nu controlează culturile, producătorii folosesc seminţe modificate genetic şi slabe calitativ, udă culturile cu doze mari de chimicale, iar vânzătorii stropesc produsele cu apa amestecată cu azotaţi. Nici măcar obligaţia de a informa cumpărătorii despre modificările genetice ale produselor nu se respectă. Primele efecte ale organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătăţii sunt însă crize de alergie care pot fi foarte puternice.
Românii nu au posibilitatea de a alege ceea ce mănâncă. Pentru a cultiva plante modificate genetic în România normele legale cer consultarea publicului cu privire la aprobarea cultivării şi etichetarea alimentelor obţinute din modificări genetice, precum şi a celor care conţin arome sau aditivi modificaţi genetic. Un sondaj realizat de Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor arată că 78% din români nu ar da bani pe alimente modificate genetic, 98% cred că aceste produse trebuie etichetate, iar jumătate din respondenţi cred că alimentele modificate pot afecta sănătatea. Totuşi autorităţile, producătorii şi importatorii nu se grăbesc să se conformeze reglementărilor în vigoare.
În urma unor analize de laborator, comandate de Greenpeace pentru alimente cumpărate din magazinele alimentare din România,se arată că acestea conţin organisme modificate genetic în procente cuprinse între 61,2 şi 97,3 % fără ca acest lucru să fie menţionat pe etichetă şi fără informarea consumatorilor în legătură cu riscurile la care sunt expuşi. Rezultate acestor analize de laborator arată că românii sunt cobai pentru alimentele modificate genetic, iar autorităţile ţin rezultatele secrete în mod ilegal.
Prin investigaţiile făcute de Greenpeace cât şi alte ong-uri au fost identificate şi experimente ilegale cu pruni şi cartofi modificaţi genetic care se desfăşurau în staţiuni de cercetare aparţinând Ministerului Agriculturii. Se pare că nimeni din România nu doreşte sau nu are mijloacele necesare de a prelua controlul asupra situaţiei. Nu numai mediul înconjurător este pus în pericol, ci şi viitorul economic al fermierilor din România şi dreptul consumatorilor de a şti ce mănâncă, mai ales că actualul sistem de etichetare al OMG nu funcţionează.
Se pare că, din 2006, aproape 100% din cultură de soia din România este modificată genetic, din cauza contaminării culturilor nemodificate de la cele modificate. Cel mai probabil ea este ingredient în maionezele, mezelurile pe bază de soia şi pateurile vegetale de pe rafturile magazinelor.
Cel mai mare experiment din istoria umanităţii a început odată cu aceste industrii iraţionale şi aberante, încălcându-se flagrant voinţa liberă a individului cât şi libertatea acestuia,terenul pe care se experimentează fiind însuşi sistemul ecologic de care depinde viaţa.
De ce ni se ascunde adevărul despre vitamina D?
Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de o astfel de profunzime şi gravitate încât, face ca gripa porcină H1N1 să pară doar o simplă răceală. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altori boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.Un nou studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism.
Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că “Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.”
Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Acest lucru susţine teoria prezentată cu mulţi ani în urmă aici în Natura lNews, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimiii operează în corpul uman.
Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici…
Activatorul sistemului imunitar
Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin “armarea” celulelor T astfel încât acestea să combată infecţiile.
Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie “armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.
Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră: Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.
De fapt, persoanele care au decedat din cauza H1N1 sufereau de deficienţa de vitamina D. Practic ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.
Aceste descoperiri legate de “armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în “Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că “Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).
Se pare însă că CDC şi WHO ignorează complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina D pentru combaterea epidemiei H1N1 în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult mai eficientă (şi mai puţin constisitoare) în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales că aceste vaccinuri nu îşi exercită efectul doar în cazul unei reacţii din partea sistemului imunitar, iar pentru această reacţie prezenţa vitaminei D este indispensabilă în organism!
Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neuorologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.
Numitorul comun al afecţiunilor
Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţa renală suferă la unison de deficienţa de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă.
De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta “industria de asistenţă medicală” orientată spre profit, care domină medicina occidentală a zilelor noastre.
Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer).
Acesta ar putea fi motivul pentru care, atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer (şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină având scopul de a înspăimânta oameniii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D.
Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.
În mod similar, FDA nu are niciun interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece consumatorii bine informaţi ar consuma în mod inevitabil mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot feluri de boli şi afecţiuni, pe care industria farmaceutică se bazează în continuare pentru profiturile sale de monopol. Fiecare pacient care ia vitamina D, induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pentru medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii.
La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc, ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate “în căutarea remediului pentru cancer”, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.
Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să “gonească după un remediu” sau “să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie “vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.
Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!
Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor.
NCI nu recomandă vitamina D şi nici fundaţia Komen for the Cure. AHA, AMA, ADA şi FDA toate refuză să recomande vitamina D, în schimb promovând din toate puterile medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic.
În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite pentru a le aduce profituri. Şi bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit, şi dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis.
Dintr-o perspectivă orientată spre profit, educarea oamenilor despre vitamina D, nu are niciun sens din unghiul de vedere al industriei de asistenţă medicală. Ei profită (ca de obicei) de pe urma oamenilor.
Nu puteţi împiedica vitamina D
Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D: Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este inconstestabilă. Iată nouă adevăruri incontestabile despre vitamina D:
- Majoriatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.
- Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimiii.
- Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin expunere raţională la acţiunea razelor solare.
- Produsele de protecţie împotriva radiaţiior solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.
- Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.
- Suplimentele de vitamina D sunt extrem de convenabile. Prevenirea bolilor prin administrarea suplimentelor de vitamina D este o investiţie mică în sănătate care se răsplăteşte de 100 de ori (sau mai mult) prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţă medicală.
- Vitamina D este extrem de sigură. Din reacţia oamenilor care îşi administrează suplimente cu vitamina D reiese că, practic nu produce efecte secundare negative, chiar şi la doze zilnice aparent mari precum 4000-8000 IU (de 10 ori mai mare decât RDA-ul – doza zilnică recomandată – curent în America).
- Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.
- Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, precum gripa sezonieră şi H1N1. Vitamina D “declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupa împotriva invaziei virale.
Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…
Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.
Mereu şi mereu: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele scumpe vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazia (este expus la acţiunea razelor solare).
În plus, spre deosebire de produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D spălat de ploaie nu contaminează peştii precum produsele farmaceutice.
Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei.
Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D… simplu, convenabil şi sigur.
Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.
Tocmai această idee – că pacienţii îşi pot vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmeceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina.
Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)